Pastorul unor oi, pe lânga turma sa
Avea un cal si un magar.
Din întâmplare el gaseste o harsa,
Cusuta tot în fir si în margaritar.
Harsaua, precum stiu acei ce merg calare,
Se cade calului spre înfrumusetare.
Pastorul însa-au socotit
Ca calul e destul de fire-mpodobit
Si au gasit cu cale,
Stapân fiind pe ale sale,
Sa puie pe magar harsaua delicata.
Dar au iesit în fapta
Ca prostul de magar, nesocotind ce poarta
Si nedeprins a fi-mbracat,
Cu scumpa lui harsa în bahna au intrat;
S-au tavalit, s-au racorit
Si chiar ca un magar de glod plin au iesit.
Din fabula e lamurit,
Cum ca pastorul au gresit,
Iar el o da la întâmplare.
Eu însa socotesc: ca calul, desi are
Narav de tavalit când este asudat,
Dar nu se baga-n glod, si cum s-au ridicat
Îndata de pe el tot colbu-i scuturat.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 632