Prea târziu ai venit fericire
prea târziu ai cântat întomnata mea carne!
Aici unde se-amesteca minciuna cu plânsul amar
si în orice om un Petru se leapada
am putea asculta împreuna mezza-voce a lamentatiei
am putea decripta istorii sigilate
sau vedea cum se vinde schimonosita legenda a legendei
si se reconditioneaza bandajele istoriei.

Sunt cel ce aprinde ruguri de vorbe.
Pot privi mâna care scrie si mâna care cerseste lumina
si aripile de ceara topindu-se-ncet
si mâna aruncatoare de pietre de tinut moartea la doi pasi mai încolo.

Cui sa-i pese ca am în asternut o icoana?
Dupa draperii acelasi teatru cu pacate egale
aceeasi luna subtiata de plopi.
Iar de va aparea celalalt
se va-mpiedica de ferestre.

Categoria: C

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 663