Doua poeme

Djamal MAHMOUD

Pasii quarkului

Amen amin
Alelulia haleluiah
Domine Doamne
Allah Allah
Elohim Elohim
se deplaseaza lumina
grabita spre coroana
Quarkul îsi numara
Pasii-n întuneric
un potop o arca
un turn o piramida si
un munte
un om si un ecou
valuri valuri valuri
un zid voalat de lacrimi
lanturi lanturi lanturi
o cruce si un mormânt
sabii sabii sabii
un strigat si un cuvânt
amen amin
aleluia aleluia
Domine Doamne
Allah Allah
Elohim Elohim
se deplaseaza lumina
grabita spre
coroana
...

Eugen EVU

Când nu mai cânta semintele

Lui Djamal

Durerile sunt ale semintei bolnave
Astfel si artele la vârful crizei morale
s-au ratacit uitând de logica zilnicei morti
stralucite genii, în aceeasi eroare cu prostii.
În ce ma priveste, eu cu oglinzile
m-am consolat, întunericul lor tacut
nu ma poate amagi ca sunt orb
cum bunaoara stupiditatea criticii
persistând în orgoliul lui Erasmus
sau socraticei spaime de imaginar
spaima sacra care pe cei multi
nu i-a parasit.
A muri suportabil este a trai expresiv.
Si fara-ndoiala reminiscenta de zeitate
Ne poate mentine generosi cu ceilalti
Pâna se face ziua în agoniile realului colectiv.
O dezordine ludica este placuta
Batrânelor instante, însa dintotdeauna
Îi irita pe dogmatici si scarbrosii lingai
Ai pudrierelor cu gust supect si-ai politicii.
Deschid cartea cu un acut presentiment
Ca va trebui sa o demolez pagina de pagina
Si sa las imaginatia a contura ferestre
Acolo unde cel- deja-zidit
a pus pe cant sarcofagul.

Nu îmi pasa ca tu nu întelegi
Câta vreme pe tine nu te-ai iubit nici urât
Cu nesatiul ce ti-l refac tradarile zvelte,
Tradarile de care orice vietate are imperativa nevoie
Întru a se întoarce acasa din somn.

Ma dezic de toate succesele prin reflectare
În cetatea care ar fi putut fi una oarecare
Imaginatia nu dauneaza cunoasterii
Suferintele îmi sunt mai de folos
Decât atingerea plantoroasa
A elogiilor si sarutul lor de pervers cunniligus
Stupiditatea criticii m-a învatat mai ales
Prin dezvatare si am stiut ceea ce de fapt
Zacea în genomul meu paideumatic, rebel,
Rabdând generatii si morti ramurosi
Pentru ca eu sa ma recunosc în oglinzi atent
Mai clar în întuneric decât
În euristica electrica a fanatilor
Absurdul îmi devenise agreabil si ne-am împrietenit
-desigur, desigur, vicleanul spirit
Este semioticianul real, absolut, va reface
Dincolo de lectura-
Semnificatiile acestui text cu scocratica
Spaima abisala în el-
„Cât despre întelept”, maestro Keats,
Fie ca rogozul si ranchiunosii ciulini/
Sa se razboiasca –ntre tâmple/
Caci nu dispare- lesne tot ce e fermecator”
….cum bunaoara jocul meu de copil
La batrânete cu mintea în pielea goala
Se dedulceste –si te cheama si pe tine, -
Goi sa reintram în scaldatoarea
Cascadei hologramei divine…
Ultima oara când ai facut dragoste ?
Fara falsa rusine, când au gustat din ceea ce
În origini ai pradat complice cu zeul?

2.

Fatarnicul meu cetitor, frate.
Baudelaire a înteles despre un pictor faimos
Si zadarnic, pe numele lui Chenavard,
Ca are un creier acre seamana cu orasul sau natal
Astfel si noi, înbâscist de emanatii cocsochimice,
De mugetul furnalelor si distrofia copiilor ca fenomen
Determinat monstruos de decretele ceausiste
De rationalizarea eroica a hranei, apei si fricii
Un creier labirintic bolnav opturat
Un creier caruia i s-a retezat creieratia
Un creier ca gura sparta a pesterii lui Platon
Explicitata de Heidegger, un creier aplatizat
De miturile lui Sisif, Prometeu si Freud
Prin aceea ca suntem impregnati de vindecarile noastre
Ca de efectul forcepsului si ideologiilor care rateaza
Multimile – aidoma tulpinelor de virusi
Precum în text, asa în metatext…

Ferice de tine, cetitor fatarnic, tu, semenul meu,
Frate
Ca nu întelegi.
Însa eu, iata, îsi flutur despre triumful Imaginatiei
Cel mai alinator pansament si sângele busneste
Printre cuvinte înnoitor-
Sângele meu cânta melodiind moartea
Si nu ma mai tem ca exist.
Fii ca aceste gânduri, frumusete pura si dezinteresata,
Iar daca se zvoneste prin cetate ca as fi murit
Sa nu îi crezi.
Moartea e o abstractie fragmentara a vietii
În întunericul oglinzile vad
O carte un joc de oglinzi între dimineata si urmatoarea
Recunoastere, îsi pot alina durerea de a nu te întelege
Însa ai încredere în Sufletul tau,
El stie, vibreaza, îsi reface pulsatia
Imaginile se nasc din idei, ideile sunt monade
Semintele au în ele o suferinta
Care nu e decât pentru o vreme
Umana…
Nu te precipita sa afli la care pagina moartea
Sparge fereastra si zboara râzând în celalalt timp.

Categoria: E

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 599