"Întreaga noapte, un bob de roua
A oglindit într-însul cerul."
G. FLAMARION


Întreaga noapte-un bob de roua, pe sânul rozei adormite,
A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant
A rasarit si-apus de-a rândul, cu noaptea fara de limite,
Enormii sori cu-al lor cortegiu si-al nebuloaselor neant.

Spre zori, s-a sters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziata,
Si rosul cerului si-al florii, în infinitu-i, a creat
O-ncântatoare dimineata cu care roua-mparfumata
Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.

O noapte-ntreaga-un bob de roua, picat pe-aceasta draga floare,
A fost imens ca si un suflet, senin si trecator în care
Vizibil numai sie însusi e Universu-ntreg gândit.

Si astfel când fataluls oare, al celor dincolo de viata,
Rasare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceata,
Ca roua sufletul s-absoarbe, cu-ntreg stelatu-i infinit.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 664