Faust:
Tinere domn, prieten si dusman,
Prea bine stiu, ma ispitesti de-o viata
Sa batem palma întru nemurire.
Totusi te rog, mai prelungeste-un an,
Si daca poti pe dascal îl învata
Sa nu se mire ca un proaspat mire
De tot ce-n viata singur s-a mintit…

Mefisto:
Te pomenesti, Maestre, ca esti îndragostit!
Nu prea cunosc viata ta secreta
Ca sa-ti gasesc vreo noua Margareta…
Vrei sincer, adevaru-ntreg sa-ti spun?
Batrâne Faust, esti nebun!
Din limpezimea gândurilor reci,
în valurile tulburi vrei sa treci?

Faust:
Cinic te stiu si cinic ai ramas!
M-ai vaduvit de tot ce, tinereste,
Stârnea în mine îngerescul glas
De dragoste ce lumea o-nfloreste.
“Opreste clipa!” am strigat ades,
Când tu, cu duhuri rele împrejururi
Rastalmacirati orice înteles.
Doar tineretea poate fi de-a pururi
Al vietii noastre prim si ultim prag!…

Mefisto (doar pentru el):
E-ndragostit lulea acest mosneag!

Faust (asteptând):
Ai zis ceva? Nu vrei sa îmi raspunzi?

Mefisto (tot pentru sine):
Doarme cu capul între sâni rotunzi…

Faust:
Tacerea ta îmi spune iar ca dracul
Ascuns printre iubitii mei adepti
Ne poate da pe toti de-a berbeleacul
Crezându-i doar nebuni pe întelepti!

Mefisto (cu voce tare):
T;i-am auzit aceste gânduri sumbre.
Dar ia priveste-n jur, sa vezi, Maestre,
Ca-n loc de tineri, un convoi de umbre
Care-au deprins amorul prin palestre
Navala dau acum sa-ti faca placul!

Faust (pentru sine):
Stiam de mult ca-i mare mester dracul!

Mefisto:
Taci? Nu-mi raspunzi? Dovada clara
Ca te-ai îndragostit a suta oara!

Faut:
Daca zici tu, asa poate sa fie!
O dragoste ca focul care trece
De la o casa, scrum facând o mie…
Iar vinovatul, ca o stânca rece
Si rob al tau, supus pentru vecie…
Hai, sterge-o, ca privirea ta miroasa
A misticism si rânceda pucioasa!

Mefisto (diabolic):
Fa cum îti place! Poti sa te întorci
La toate preacuratele femei
Pierdute înc-odata printre porci
Si grohaind în febre ca si ei…

Faust:
Asa vezi lumea? Dragoste sublima
La tine doar cu mâzga face rima!
Hai, lasa-ma sa plec!

Mefisto:
Nebun barbat,
Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat!
Un an ziceai sa-ti dau? Poftim, o mie!
Du-i, daca poti, pe toti în vesnicie…

Goethe (apare, abia stapânindu-si mânia):
îmi încurcati prea rau filosofia!
Plecati si-mi mai cititi o data cartea!
E dragostea mai tare decât moartea!
I-am prea gustat dulceata si amarul!
Acum când toti deplâng octogenarul,
Cu ea în brate vreau sa trec hotarul…

Faust (revine):
Care hotar? Nu-i lantul nesfârsit
Al celor ce frumosul în lume l-au iubit?

Mefisto (îndraznet):
În dragoste, poetii ca vandalii-s!
O pot lua pe urma lui Novalis,
Pot fi luntrasii de pe Rin… Si, vai,
Cum pier privind spre stânci la Lorelei!

Goethe (suparat):
Plecati! v-am spus. Voi judecati poetii?
Dar cine oare sufera ca ei
Când se trezesc în roua diminetii
Desculti, damnati, dar murmurând idei
De fericire, de mister, de-o alta
Minune a iubirii, mai înalta!

Desi nu se cuvine, îi întrerup, le strig:
- Îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig!
Cât soarele-si mai joaca amurgul în feresti,
Suflet batrân, ai grija sa nu întineresti!
(2007)

Categoria: B

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 825