Era o zâna într-o lunca,
Mergea adesea la scaldat.
Odata, n-a bagat de seama
Si-ntr-un navod s-a încurcat.
Pescarii s-au speriat. Dar Marcu,
Flacau voinic, sperios deloc,
A prins-o strâns pe zâna-n brate,
Si-a sarutat-o lung, cu foc.
Ca pe-o crenguta mladioasa
A îndoit-o blând. Dar ea
Nu se zbatea, ci doar privindu-l
Pe Marcu drept în ochi, zâmbea.
S-au dragostit o zi întreaga
Si-n dulcele-nserarii ceas,
Pieri voioasa zâna. Marcu
Mâhnit si singur a ramas.
Si umbla Marcu zi si noapte
Pe malul Dunarii pustiu,
Si tot întreaba: -Unde-i zâna?
Si-i spune-un val, râzând: -Nu stiu.
-Minti, valule! Racneste Marcu,
Doar tu te joci cu dânsa-ntruna!…
Si-n Dunare nerodul tânar
S-arunca sa-si gaseasca zâna.
În Dunare se scalda zâna
Si-acum, când Marcu nu mai este,
Dar pâna azi vorbeste-un cântec
Despre ciudata lor poveste.
…………………………
Voi însa veti trai pe lume
Ca viermii fara ochi, greoi.
Nici o poveste, nici un cântec,
N-au sa vorbeasca despre voi!

Categoria: G

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 704