Faculty.ro - acces liber la cunoastere - carti, cursuri, seminarii & student fun
Reclama
Mihai Radulescu - Ceruri Sfasiate


În amintirea actritei Eugenia Dragomirescu

I

Purificat de dragostea mea freamat
Simtind natura-n trupul de alaturi.
Coboara gându-n subsuoara calda;
O, nimeni mai nebun ca mine nu e!
Dau toate cartile din lume numai
Sa înteleg ce-i carnea ta, iubito!
Ai fost suvoi de lava si lumini
Atunci când ni s-a rupt din soare glia;
Din firea ta umana astazi simt,
Sa-nfrunte evul nostru, cum emana
Metalele topite-n aburi densi,
Din nodu-acela fara timp, dintâi.
Dar mai afund te rascolesc în carne
Sa aflu cerul sugrumat de bezne.
Si ma cufund, piezis, sub oceanul
Ce-nchide-n clocotiri de zari si spume
Ogorul fiilor pamântului.
Tu te-ai nascut din ape, translucida,
Un bumb de viata cât e un surâs,
Întâia planta, dimineata lumii
Ce-a cântarit de-i ceasul lung spre noapte.
Si ai cuprins planeta între brate
Ce miroseau a muguri verzi si cruzi,
Lumina decantata în tulpine!
Te-ai leganat pe radacini spre maluri,
În taina preschimbata si salbatic
În vietati de sine miscatoare.
Tu esti tacerea pândei si esti saltul
Întâiului jefuitor de sânge.
Esti piatra slefuita în caverna,
Esti prima întrebare ce rasuna,
Esti cea dintâi morala omeneasca;
Ce înteleapta-i nebunia mea!
Prin ea traiesc, întelegând fiintarea,
În tine-alaturea cu ierburi moarte,
Pe tavalugul miilor de ani
Schimbata-n hrana pentru alte ierburi,
Alaturea de hoituri de-animale
Ce-s moarte sa rasara-n alte trupuri,
Alaturea de oameni ce-ngrasara
Ăst lut din care te-ai nascut, Femeie.
Da, singura-mi scapare-i sa traiesc
În tine, sa îndepartez din minte
Credinta ca sunt singur.
Nu! suntem doi, porniti de la-nceputul
Pamântului, aripi ce au tâsnit
Din puful alb al Pasarii Iubirii.

II

Iubirea doar patrunde-n întuneric!
Nadir suprem cu gene-ntredeschise,
Privind în ochii tai afund alunec,
Prin dragoste, departe, catre cer.
Si înteleg! În Spatii se revarsa
Aidoma trup cu al iubitei mele.
Împaratiile magnetice
Pe care duhul meu le-a-nconjurat
În orice bob al carnii pamântene,
Materia fulgeratoare, dura,
Cuprinsa-n forma moale, femeiasca,
O regasesc în hoardele de astri;
Traiesc în ea, beat de miscare pura
A coapselor solare-n infinit.
Eterna leganare a Enigmei
Astrale eu o simt iubind femeia
Ce nerostit, în preajma, -si geme taina
Si fiece spasmodica-unduire
Ce se evapora-n miresme tari
E-o nastere de foc în univers
Sau nimicirea unei mari de stele.
Contemplu-acest incandescent Colos
Si îngenunchi la trupu-asemeni Lui,
Din sânii calzi s-adun Nemarginirea.

III

Rug nevazut si negândit, egal
Cu tine însuti, margine a mea
Si miezul meu nemarginit – Iubire!
Din frunzele lastarilor din suflet
Mi-ai picurat pe fruntea cea de taina
A noptilor de zbucium, roua rece;
E foc, e apa, aer, glod, Iubirea?
La început a fost Ideea... Doamne!
Patrunsa de materie-i tot Cuvânt.
Când îngenunchi Gândirea lânga sânii
Cu unde si cu dune-nfiorate
De nemiscarea dorului ce-asteapta,
Sahara mea de sânge si de lapte
Din care setea nu pot sa-mi astâmpar,
Simt cum dintre hotare clatin Focul
Si ma desprind din corp cu trup de fum,
Coroana Cosmosului o strabat
Ca o lumina far’ de început,
Si ma strecor prin crengile Iubirii,
Cu ele Unul si prin ele-Acelasi.
Si eu sunt trunchiul Însusi al Iubirii
Si preot sunt iubirilor din mine.
Opreste-te-ntr-acest atemporal
Si nespatial, Privighetoare blânda,
Sa îmi veghezi extazul. Ma primeste
Sub aripa Statorniciei Tale.
Cuprind rotundul Ochiului Repaos.
Adânc pornesc plutirea nesfârsita
Prin razele privirii lui. Asculta!
El ma iubeste! O, ramâi în mine!
Prin tine, mântuirea mea, traiesc
În moartea vie si desavârsita.

IV

Crepusculul privirilor iubitei...
În luntrea genelor cobor prin flacari
Din cataracta-n cataracta. Mort,
Ma prabusesc dintr-o luciditate
Straina si anosta spre Iubire.
Si lopatând în Styxul regasit,
Strig din taria cerului spre-adâncuri:
“Eu te iubesc, iubesc, iubesc, iubesc!”
Si se rostogoleste în ecouri
Chemarea neputintei pamântene.

Sfâsie, sugrumata, vocea ei
Spre-a-mi întâlni durerea, departarea:
“Dar unde esti? De dragoste orbita,
Himera mea cu pieptul de vatui,
Simt cum ne ard polare vesnicii...”

Categoria: R

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1129

Articole similare
Scop

Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.

Cauta

cuvant:

Autentificare

username:

Password:

Contact Us

Loading...