Cicerone Theodorescu - MARINA (din volumul Oameni si Dragoste)
Pe obraji, ca-n oglinzi, trec amurguri batrane
Dar mai ard, pe obraji, stropi de soare marin;
O, din scumpele vraji ce putin ne ramane...
E atat de putin,
E atat de potin.
Soarbe ceru'n inel, fa-ti-l piatra albastra!
Trage marea in piept cu adancu-i suspin!
Lasa vantul gemand langa inima noastra...
E atat de putin,
E atat de putin.
Pentru ce am schimba fericirea'n osanda?
Balta spune de foc, spaime ard in tumult;
Peste tot ce ni-e drag iese moartea la panda...
Ne pandeste de mult,
O respingem de mult.
Lasa-mi clipa macar, numai clipa ce vine
- Cand mi-e sufletu-amar, cand mie dor si urat...
Numai zambetul tau, numai clipa cu tine...
Si ce mult e atat,
Si ce mult e atat.
Ada-ti stelele in parg, fa-le visine coapte,
Da-mi sa musc, sa respir, sa te simt, sa te-ascult;
Si secundele ard in tufisuri de noapte...
E atat de putin
Si atat e de mult.
Nu stiu daca sunt îndeajuns poet mare
sa fiu papuse de ceara lânga Marat si Camille Desmoullins,
sa n-am inima sau fitil ca oricare lumânare
pe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin.
Totusi am o inima simpla ce bate cu desperare
sa intre în femeile cu sânul .....
suflete, e viata
palma crapata cazând
pe un sân tânar,
ambivert sângele
nedumerindu-se încotro
s-o apuce
când rasfirati se împlânta decis
în treburile zilnice ale inimii
anii
Biet fenomen individual!
tu, viata numai si numai a mea,
iata-te:
Trecuta prin lupa vîrstelor,
studiata, despicata, filtrata,
interpretata,
filata
ca o chinta royala - "T;ttt!"
laminata, trefilata,
alungita .....
O cochilie dilatata de liniste
la malul marii isi asteapta plecatul.
Circuland fara teama de moarte si iarba
melcul e cu siguranta o limba ciudata,
patria lui de calcar ca o roata se face
pe tarm desenand asteptari in nisip.
Binenteles ca nimic nu e .....
Ma plimb încet pe aleea noastra alba
Sub pasul meu si-n jur, e peste tot zapada,
Cade un fulg, cu el sunetul se lasa
Si palma-i înghetata, si noaptea o apasa.
Miscarea-mi este sunet, iar sunetul tacere
Suflarea-mi este vîntul, iar vîntul adiere,
Cei noua zidari,
Noua mesteri mari
Ei se socotea,
Ca ei sa mi-s faca
Zid de manastire
Sa nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Juramânt punea
Ca ei sa nu spuie
La neveste-acasa .....
La infinit as privi marea pâna-n târziul
cel mai târziu, pâna pe tarmu-i uitat
si pustiu s-ar face o stânca si sus, pe stânca,
în fata verde-a stihiei, as construi un alt
far din caramida singuratatii
ramase de pe timpul
Farului din Alexandria
Pentru Djamal Mahmoud poezia este calea(nu doar cea mai plauzibila, dar si cea mai sigura) de a ajunge la miracol, de a-l prevedea si "vedea", altfel spus de a/l presimti, de a-l trai si retrai. Când scrie:"sunt regele apei acum/la comanda mea i se misca valurile/când obosesc o .....
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate.
Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.