Sunt multe, putine, banale, prea grele… cuvintele,
sau complicate, numai, de sensurile lor?
Le-ati vazut formele, staruinta, acolo si-aici
sfidând adevarul, razbunând dorintele, cautându-va
locul?
Unele se misca firesc, altele stau la pânda sau fug
împreuna cu lacrimile…
Se îmbraca frumos când lovesc suflete slabe…
când va merita, trec mai departe scormonind
mereu ceva… în dreptul inimii
risipind, uneori, solia durerii sau, pur si simplu,
mintind.
Au obiceiul sa-ntârzie la întâlnire si nu stii niciodata
de ce vin sau pleaca, se poarta, se-arunca,
se-ngroapa,
sunt aproape de noi, dincolo de vis amintindu-ne,
botezându-ne, chinuindu-ne cu râsul, ecoul si boala
de-a fi ce nu suntem…
Cu ele fugim, ni-i teama de gânduri,
prin ele scapam în vazduhul mirarii
triumf, deznadejde, chemari, acuzatii
si-atâta simtire cât poate-ncapea în cântecul nostru,
când ploua cu clipe.