torn în marmur idealul,
gura ta o fac izvor,
ochii faruri lucitoare
si dorinta o fac dor;
fac din tine o balada
alergând spre infinit,
frigul dragostei si-al mortii
e ceva nedefinit.
din fragmente de statui
te-am cladid ca pe-o naiada
si te-ai risipit în lume,
ochi-mi sa nu te mai vada.
ai ucis visul pe care
îl visam în nopti senine,
când fosneau plopii-n carare,
nopti albastre si divine
tu te-ai risipit în zori
ca o stea cazuta-n mare,
o petala dintre flori,
ratacita pe carare.
timpul plapuma si-a-ntins
ca un nor cu ploi de toamna
si ne-a -nvins, mare, învins
unde esti acum, doamna?
unde esti sa-ti spun povestea
transformata-n erezie
cu o dragoste curata
ce-i straina si târzie
Categoria: Versuri melodii
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 542
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.