Cuiele smulse din palmele Lui
Adânc le bat în aripile mele,
Sânge nu curge, dar cerul galbui
Înraieste flacara din doua candele,

Topita la ora în care misterul
Devora avar supliciul divin,
Îmbraca Tu, Doamne, în fum efemerul
La care nu vreau sa ma mai închin,

Acestei uimiri de care sedus
Neantul se lasa gravid de lumina,
Cuiul forjat, coborât în Isus
Cotrobaie carnea de vita virgina,

Hoit îmi e trupul pe crucea curata,
Din aripi nasc muguri, mici unghii de miel,
T;arâna voi fi cât pe o lopata
Ce-astupa mormântul fara de El,

Dar El este-aici, nu departe de mine,
În palma-I adun transpiratia, natâng,
Umil îi sarut în gesturi caline
Degetul mic de la piciorul Lui stâng,

Cazut în genunchi, orbit de lumina
Încinsa, mahmur, peste rarii smochini,
Minunea excita avatarul si vina
Uriaselor palme batute în spini,

Înrosite pe ram la a doua venire
Încarcata de rod la izvor însetat,
Cu buze crapate trupul subtire
Celula cu celula L-am sarutat,

A deschis ochii – doua gutui
Aprinse-n candela cu raza pustie,
Atunci am stiut ca nu trupul Lui
Am sarutat, ci o papadie,

Crescuta invers, din cer tulburat,
Mult albastrita de a clipei angoase,
Spre ziua mi-am spus: Om vinovat
Te vor plânge doar stresini de case!