Merg pe-un drum îngust,
Prafuit si plin de gropi,
Îmi doresc sa rastorn ceasul,
Sa simt din nou al vietii gust.

Pierdut în propria-mi persoana
Voi a-mi gasi macar inima
S-o împart cu-o ea, oricine-ar fi
Sa simt din nou al vietii gust.

Sunt singur în casa-mi-ntunecata,
Tavanul îmi striveste capul.
Si voi ca usa sa-mi deschid.
Ghinion. Cheia-i pe cealalta parte.

Privesc icoana din perete,
Rostesc un nume, cer îndurare...
O raza de soare, un porumbel voiajor
Nu precum corbul ce-mi bate-n geam
Trimis de pustiu, ma cheama iar;
Ma-ntind pe pat ... ustura
Deschid jurnalul, nu scriu...
Aud sunet de fanfara
Dar eu nu pot iesi afara.
Încerc sa scap, frica ma cuprinde
Simt batai în mine, am puls,
Dar radacinile copacului s-au stins.

Pasesc usor, simt fiori în spate
Podeaua scîrtie, inima mi se zbate.
Sudori reci îmi brazdeaza trupul,
Si-ngheata deodata cu timpul.

Îmi smulg plete din crestet
Urlu si zbier ca o fiara.
Mi-s rosii ochii, aud un muget.
Legat de-o funie, un alt detinut.

Îmi aprind o tigara, fumul ma-nabusa.
Ma cuprinde tremurul..., tusesc.
Sting tigara, o arunc.
Beau o cafea si ma culc.