Bogatul si saracul
De ce atata ura , vrasmasie?
Intre un om bogat , si un sarac ?
Caci al sarac statea intr-o cocioaba
Dar al bogat avu palat

Dar cel sarac trecea mai zi de zi
La cel bogat la al sau palat
O bucata de paine sa ii dea
Dar cel bogat il critica

Tu om cu bube , si murdar
Venisi la mine la palat?
Eu rege ? in purpuri imbracat
Sa dau pomana la sarac?

Au ! tu nu esti de rangul meu
Tu nu esti bogat cum sunt eu
Tu esti pe lume trecator
In viata far’ de viitor

Asa de multe ori si noi
Nu vedem a noastre nevoi
Vedem pe cei din jurul nostr
Spunem ;ei traiesc fara rost

Tu om bogat in purpurii imbracat
Murisi precum un om sarac
Iar cel sarac in a lui zdrente
Murii cu o fericire a fetei

Degeaba purpura ea imbraca
Un trup aproape gol
Caci sufletul nu se imbraca
De al domnului dor

Iar cel sarac cum era el
Vazuse poarta cea din cer
Dar tu ce ai vazut? Stii bine
Vazusi persoana rea din tine

Acum atatia ani de chin
Ce pentru el fost-au suspin
Se transforma in bucurie
Pe care numai Tatal stie

Iar anii tai de bogatie
Se transformau in saracie
Caci sufletul si viata ta
Lui Dumnezeu nu apartinea

Far’ de viata nemuritoare
Caci asa ai vrut tu sa fie
Ai ales omule sa stie
Bogatia cea trecatoare

Caci de traiai in Dumnezeu
Azi tu erai copilul sau
Dar azi esti fara de ajutor
Si arzi de durere si dor

Iar cel sarac priveste jos
Si vai cum roaga pe Hristos
Sa ierte azi pacatul tie
Al tau pacat cel din mandrie

Degeaba esti in purpurii imbracat
Daca in suflet nu ai revarsat
Din zorile Dumnezeiesti
Ce numa-n ceruri il gasesti

Deci da azi jos a ta imbracaminte
Si poarta haina ta plina de praf
Sa vezi bogate cum viata ta
Si in trecut frumoasa ea era

Si ai fi ramas mereu in Dumnezeu
Puteai sa fi copilul sau
Dar tu ! o tu! Nu vreai
Caci bogatie cunosteai


Si ai ramas far’ de Dumnezeu
Arzand in iadul cel mai greu
Iar cel sarac se veseleste
La pieptul lui Hristos traieste