Un copil netrebnic sunt ­
Spune-mi-o apasata.
Mi-ai legat acest cuvant
De viata-mi toata,
Mi l-ai dat rosind, plangand
Cand ai fost ­ ciudata.
Ah, surade-mi inc-un pic
Si nu-mi fi ursuza.
Caci cu degetul cel mic
Te ating pe buza.
Si sopteste-mi un nimic
Nimeni sa n-auza.
Astazi e dumineca.
Pac! si una buna.
Eu te las si bine ca
Mi te las nebuna...
Trage-te de maneca...
Ce stii de-i minciuna.
Nici nu stii, o, turturea,
Ce-mi auz de-a bine.
Tu gandesti cine stii ce
Si te uiti la mine.
Ah, iubita mititea,
Cum te-ador pe tine!
Un nimic, un cuvintel,
Spus dupa perdeaua,
E o piatra de inel,
E a noptii neaua,
Arde-atat, incat cu el
As aprinde-o steaua.
S-apoi taci ca nu cumva
Sa auda-o floare
C-ai soptit asa ceva:
Din ascunzatoare
S-ar rosi ­ mai, mai asa
Cum o oarecare.
Cum te uiti asa, nauc,
Si-n gandiri te-nsinguri,
Esti tu ziua langa nuc,
Esti tu noaptea-n cranguri,
Sa te iau si sa te duc,
Sa fim numai singuri.
S-atunci n-om vorbi defel:
Vorba este pleava.
Cand se iubesc doi astfel
­ Inima bolnava ­
Atunci tac, tac cumintel,
Noaptea in dumbrava.