Mario, noaptea e sinistra eu stau la tine în cavou
Si ma gandesc mereu la faptul, cât am putut sa fiu de bou,
Dar te-am iubit cum într-o viata, ti se întâmpla doar odata
Dupa dorinta furtunoasa si un dor exasperat
T;i-am facut rost de cinci flacoane, straine, de ampicilina
Mi-am educat cu propria mana temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit, dar la iubire-a-mi tu ai raspuns cu o proza seaca
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca
O Doamne de-as uita de noaptea cea cu pachetul de Camel
Pentru ca aprinsu-te-ai tigarea cu chiar bricheta lui Fanel
Te-am întrebat atunci "Mario, de unde dracul ai bricheta?"
Iar tu ai ras si-ai dat degraba raspunsul "De la Antoneta"
Dar eu stiui cam chiar de atuncea ca e bricheta lui Fanel
Ca ea este acum la tine pentru ca tu ai fost la el
Te prind cu lama mea Gilette pe corla ta caniculara
Am tot urcat încet, încet pe mana de la jugulara

Si vezi din trupul tau cel suplu suflarea vieti curge lina
Scoti in marcare in evidenta temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit dar la iubite-a-mi tu ai raspuns cu o proza seaca
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca
Acu' sunt trist noapte-ai sinistra eu stau la tine în cavou
Gândesc înmarmurit la faptul cat am putut sa fiu de bou
Tu si Fanel voi împreuna lânga pachetul de Camel
Si-ti mai aprind o lumânare de la bricheta luï Fanel

Categoria: Versuri melodii

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 696