Un domn cumsecade bucuros de viata
si-a pus cheile pe masa
a pus florile in vasul de arama
a pus laptele, , ouale
a pus lumina din fereastra
a pus toate zgomotele strazii
apus moliciunea painii si a aerului
si apoi a mai pus
tot ce-i trecea lui prin cap
tot ce voia sa faca in viata
pe cei la care tinea si pe cei la care nu tinea
i-a pus de asemenea pe masa
trei ori trei facea noua
l-a pus si pe noua pe masa
fereastra si cerul erau la indemana
si-a pus deci infinitul pe masa
o sticluta de bere il ispitea de-o vreme
a pus galgaitul ei pe masa
si-a pus somnul, si-a pus vergheta
si-a pus satul, si-a pus foamea
dar masa era strasnic infipta in picioare
si nu s-a sinchisit de atata greutate
abia de s-a clintit putin
in timp ce domnul cumsecade punea, punea, punea, mereu