Femeia mea

VI

Femeia mea nu se aseamana cu altele,
Are fluiere fine, solduri prelungi,
Mijloc subtire de frica-ai ca-l frângi
Uneori cred ca sora-i cu algele.

Teama as avea chiar de-a o-atinge,
Când lacrima-i ce pe-obraji se prelinge,
Serpoaica, ce se strecoara în iarba
Cu pielea când rece când calda.

Femeia mea are pasul usor,
De o strâng în palme se preface în fum,
Lasa în urma doar miros de parfum
Si se-aduna toata într-un nor.

Nu musca, nu latra, nu zgârâie
Doar daca-i pui zgarda mârâie,
S-o-nfurii sa nu te puna ispita
Se preface-n scânteie dând cu copita.


Femeia mea miroase a vara,
În fiece zi în alt fel înfloreste,
Ba chiar într-o zi eu cred c-am zarit
Femeia mea prefacuta în peste.

Femeia mea nu-i ca alte femei,
Sfredel o simt si când doare arcus,
Fina matase mereu pielea ei
Cred ca întrece chiar ursul de plus.

Gura ei nu-i ca alte guri,
Un sarut de-ndraznesti ca sa-i furi
Sarutul de-nceput o sa ceara altul
Pe mine odata ma puse pacatul !

Femeia mea este tare sucara,
Iese în urbe la ceasuri de seara,
Si-oricât de mare în urma-i e turma
Ea numai mie îmi cauta urma.