Deși totu-i la fel, totu-mi pare strain -
curge râul sub soare și ploaie,
se-oglindește padurea în cerul senin,
numai el nu s-a-ntors din bataie.

Câte nopți fara somn ne-am certat ragușit,
în coliba faceam harmalaie.
Ca-mi lipsește nespus abia azi am simțit,
când el nu s-a întors din bataie.

Din senin se-ntrista, cânta fals când cânta,
tacea mâlc sau vorbea cu vapaie.
Ca buimac uneori se-nvârtea pâna-n zori,
însa ieri nu s-a-ntors din bataie.

Primavara-i din nou, cu miresme puhoi!
Scot tutunul și-i spun: da-mi o foaie...
Doar tacerea foșni printre mugurii noi,
fiindca el nu s-a-ntors din bataie.

Morții noștri nicicând nu ne lasa la greu,
cei cazuți dintre noi stau de straja.
Se îngâna padurea cu cerul mereu
și copacii albaștri vegheaza.

Era loc pentru doi în coliba de lut,
trecea timpul în doi ca o ploaie.
A ramas unul singur, dar îmi pare acum
ca Eu nu m-am întors din bataie.


Tradus din limba rusa - Lucia Sotirova

Categoria: Versuri melodii

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 6, 2012

Vizualizari: 460