I

Si-asa, mereu, spre-azurul negru
Rasfrânt în marea de topaz,
Vor functiona în seara-ti crinii -
Cinstire pline de extaz!

În vremea noastra dominata
De sago, când Plantele sunt harnice,
Crinul va bea dezgusturile albastre
În Prozele tale evlavioase!

- Crinul domnului de Kerdrel,
Sonetul anului o mie opt sute treizeci,
Crinul ce i se ofera unui Menestrel
O data cu garoafa si busuiocul!

Crini! Crini! Nu prea se vad!
Iar în Versul tau, asemeni mânecilor
Unor Pacatoase cu umbletul dulce,
Freamata mereu aceste flori dalbe!

Totdeauna, Scumpule, când faci baie,
Camasa ta cu subsuori balaie
Se umfla în adierile matinale
Care trec prin imundele flori de nu-ma-uita!

Dragostea nu trece prin vamile tale
Decât Liliacul - o, leagane! -
Precum si viorelele de padure -
Scuipaturi îndulcite cu larve negre!...

II

O, Poetilor, când ati avea
Rozele, inspiratele Roze,
Rosii pe tulpinile unor dafini,
Si umflate de o mie de octave! -

Când Banville ar face sa ninga cu ele -
Roze sângerânde, rotitoare,
Care învinetesc ochiul dement al strainului
Cu lecturi rau-binevoitoare! -

În padurile si pasunile voastre,
O, prea pasnicilor fotografi,
Gasiti o Flora destul de variata,
Aidoma dopurilor de sticle!

Aceleasi plante frantuzesti,
T;âfnoase, ftizice, caraghioase,
Prin care navigheaza pântecul
Basetilor, pe înserate;

Mereu, dupa înfioratoarrele planse
Cu Lotusi albastri sau cu Floarea-Soarelui,
Stampe roz, subiecte sacre
Pentru fetele care se duc la împartasanie!

Oda pentru Asoka cadreaza
Cu strofa în forma de fereastra de bordel;
Cât despre Paraluta, niste fluturi grei
Si stralucitori îsi depun gainatul pe ea.

Plante vechi, galoane vechi!
O, bobârnace vegetale!
Flori bizare din vechi saloane!
- Nu pentru serpi, ci pentru carabusi

Sunt acesti grasuni vegetali înlacrimati,
Pe care Grandville i-ar fi lasat la liziera,
Si pe care niste astre rputacioase, cu viziera,
I-au alaptat cu vopsele!

Da, balele voastre de fluiere
Dau niste glucoze pretioase!
- Crini, Asoka, Liliac, Roze,
Sunteti ca niste oua prajite în palarii vechi!...

III

O, Vânâtorule ce-alergi
Descult prin a lui Pan gradina,
Nu poti, nu trebuie sa-ncerci
Botanica s-o stii mai bine?

Ma tem ca esti în stare sa aduci Cantaridele
Dupa Greerii roscati,
Aurul din Rio dupa albastrul Rinului -
Pe scurt, Norvegia dupa Florida:

Dar, Scumpe Domn, Arta nu mai înseamna acum
- Acesta e adevarul! - sa îngadui
Eucaliptului uimitor
Sa duca în cârca niste boa constrictori lungi cât un hexametru;

Pâna-aici!... E ca cum arborii acaju
Ar folosi, chiar în Guyanele noastre,
Doar cascadelor de sapaju,
Delirului greoi al lianelor!

- În fond, o floare, Rozmarin
Ori Crin, si fie moarta-ori vie,
Ce-i, lânga un gainat marin
Sau lânga-un strop de luminare?

- Am spus ce-am vrut sa spun! Iar tu -
Chiar stând acolo, -ntr-o cabana
De bambus, cu oblonul tras
Si, pe pereti, tapete negre, -

N-ai face altceva decât sa freci
Niste flori demne de o Oise extravaganta!...
- Poate! astea sunt lucruri
Pe cât de ridicole, pe atât de arogante!...

IV

Sa cânti, nu pampasul cuprins, primavara,
De negre revolte înspaimântatoare,
Ci tutunul, si florile de bumbac!
Recoltele exotice sa le cânti!

Frunte alba tabacita de Phoebus,
Spune mai bine câti dolari câstiga
Pedro Velasquez, Havana;
Da-o-ncolo de "mare din Sorrento"

Unde se duc Lebedele cu miile, -
Strofele tale sa fie niste reclame
Pentru tulpinile de manglier
Scotocite de hydre si de valuri!

Catrenele tale sa plonjeze în padurile însângerate
De unde sa se întoarca pentru a propune Oamenilor
Diferite sorturi de zahar alb,
Pectorare si gome!

Sa aflam prin Tine ce sunt culorile blonde
Din muntii plini de zapada, de la Tropice:
Insecte care depun oua,
Ori licheni microscopici?

Gaseste, am dori, Vânatorule,
Câteva garante înmiresmate,
Pe care Natura în pantaloni
Sa le faca sa înfloreasca - pentru armatele noastre!

Gaseste, în preajma Codrului adormit,
Florile asemanatoare unor boturi
Din care balesc alifii de aur
Ce ung coama întunecata a bivolilor!

Gaseste, pe pasunile nebune, unde deasupra Albastrului
Tremura argintul pubescentelor,
Caliciile pline de Oua de foc
Care se coc în mijlocul esentelor!

Gaseste Ciulinii bumbacari
La torsul nodurilor carora zece magari
Cu ochi de jaratec muncesc pe brânci!
Gaseste niste flori aidoma unor jilturi adânci!

Da, gaseste în miezul unor negre filoane
Acele flori aproape pietre-celebre! -
Care sa aiba, în preajma ovarelor lor balaie si tari,
Niste amigdale rasinoase!

Serveste-ne, Farsorule! - esti în stare -
Pe un taler de un rosu splendid,
Tocanite de Crin dulceag, care
Sa ne muste lingurile de metal Alfenid!

V

O sa cânte careva Marea Iubire
Ce fura sumbrele Indulgente:
Dar nici Renan, nici motanul Murr
N-au vazut enormii ciorchini albastri!

Tu, atâta-ne prin miresme
Isteria adormita în lâncezeala;
Înalta-ne spre candori
Mai virginale decât Madonele...

Negustor! colonist! mediu!
Rima ta va tâsni, alba sau roza,
Ca o raza de sodiu,
Ca un cauciuc ce se umfla!

Din negrele-ti Poeme, zboare -
O, Scamatorule, - dioptrii
Verzi, albe, rosii, flori bizare
Fluturi electrici, mii si mii!

Iata! e Veacul infernal!
Iar telegraficele fire
- Lira cu cântece de fier -
Orna-vor omoplatii tai magnifici!

Rimeaza-ndeosebi o poezie
Despre boala care macina cartofii!
- Iar daca vrei sa compui
Poeme pline de mister

Citite din Paramaribo
Pân' la Treguier, - fa rost, poete,
De cartea domnului Figuier,
Cu poze! - scoasa de Hachette!

Categoria: R

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 783