Abia acum merg
spre cei care cânta demult singuri în singuratate.

Sub vântul acesta de seara, sub inima lui calda
ne vom retrage
ca-ntr-o veranda cu toate ferestrele sparte, cu toate usile
rupte
cu acoperisurile oricând în stare sa zboare.

Voi cânta si eu. Îmi ajunge cât n-am stiut sa înalt
melodia niciunui cuvânt în cea mai deasa tacere.
Voi cânta nimicul pe care îl stiu.

Abia acum merg… si cât de greu se misca vaporul
cu care calatoresc _ pe când femeile acestea, parca zburând
de la prova la pupa dau chite nocturne vorbind despre
astre… Ah, ce stii tu copile, îmi spun, unde am eu Lyra,
unde am eu Gemenii, unde am eu Carul, unde am eu Clepsidra…
Vorbind într-un cor sa cred ca toate-s doar una, si rotesc în
jur sa nu mai vad bine nici una.- Si iarasi îmi spun: ce
crezi ca gasesti în trecutu-ti tacut… pune mâna! Si mâna
mi-o prind si mi-o leaga de-un bust de femeie nascând…
strigând ca viata-i acolo, se zbate… si uite copile tu nu
stii nimic… cauti tacerea care e moartea neadevarata.

Abia acum merg
spre cei care cânta demult, singuri, în singuratate.
Abia acum…
si femeile acestea nu se mai opresc sa-mi spuna
tot felul de lucruri
desfacându-si tot mai mult trupul
în care-mi arata
livezi lacrimindu-si florile… drumuri
tipând sub marginea dealului
gata sa cada… suspine
regizate, trucate, adevarate- despre
oameni care au fost-
si-un joc de balet pe care nici ele nu îl pricep
ca-n fiece clipa cineva
danseaza
si moare.

Categoria: S

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 839