Pentru Djamal Mahmoud poezia este calea(nu doar cea mai plauzibila, dar si cea mai sigura) de a ajunge la miracol, de a-l prevedea si "vedea", altfel spus de a/l presimti, de a-l trai si retrai. Când scrie:"sunt regele apei acum/la comanda mea i se misca valurile/când obosesc o usuc batând din palme doar/o transform în mormânt/si ma înfig în el", el este deopotriva un poet si valoros si autentic.
Viziunea aceasta denota si(o suspecta, dar greu de atins în ordine strict poetica)familiaritate cu tragicul.
Modul cum personajul poemului devine din "Regele apei"(care la numai un gest al sau-miraculos, altfel cum?-îsi "misca valurile")stapânul unul "mormânt regat"-cred ca pot utiliza aceasta sintagma-nu poate fi "scris" decât de cineva care vorbeste fara efort cu poezia si care "aude" vocile secrete ale acesteia.
(Nicolae Tzone)

Categoria: T

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 971