De-mi spui: «Sa-mi pieri din fata!... » eu te ascult îndata,
«Din inima sa-mi pieri!...» te-ascult, daca-mi vei spune:
«Sa pieri din gândul meu!... » Aceasta niciodata!
Memoria, nici eu, nici tu, n-o vom supune.

Cu cât mai lunga-i umbra când de departe vine,
Si tot mai larg e cerul îndoliat ce-l lasa.
La fel, cu cât faptura mi-o-ndepartez de tine
Ea-ti prinde amintirea-ntr-o pânza si mai deasa.

De-ar fi oricare locul, si-n orisice moment,
Pe unde împreuna am plâns si ne-am jucat,
Mereu si pretutindeni voi fi si eu prezent
Caci peste tot o urma din suflet mi-am lasat.

Când stând îngândurata-n iatacul solitar,
Întâmplator, pe harfa-ti lasi mâna stravezie,
Ai sa-ti aduci aminte: «La ceasul asta, chiar,
Eu îi cântasem lui aceeasi melodie».

Când într-un joc de sah, pe micile patrate
Ai sa observi ca regele tau e-aproape mat,
Vei spune: «Tot asa stau piesele-nsirate
Când ultima partida cu el am terminat».

Sau când, la bal, în clipe de-odihna ai sa sezi
Pe scaun, pâna-ncepe cadrilul anuntat,
Când, gol, în preajma sobei un loc tu ai sa vezi,
Vei spune-n gând: «Acolo, cu mine, el a stat».

Sau când vei lua o carte în care-un trist destin
Si ultima speranta amantilor rapune,
Romanul închizându-l cu un adânc suspin,
«Povestea noastra-i asta!»... în gândul tau vei spune.

Si daca autorul, prin grele încercari,
Îi va uni, în fine, pe cei ce s-au iubit,
În gândul tau vei spune, suflând în lumânari:
«De ce romanul nostru la fel nu s-a sfârsit?»...

Atunci, un iute fulger va straluci prin noapte,
Uscatul mar din fundul gradinii va fosni
Si din aripa buhna, gemând, în geam va bate...
Ca-i sufletu-mi ce trece, atuncea vei gândi.

Astfel, oricare-i locul si-n orisice moment
Pe unde împreuna am plâns si ne-am jucat,
Mereu si pretutindeni voi fi si eu prezent
Caci peste tot o urma din suflet mi-am lasat.

Categoria: M

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 562