Ma-ncearca, uite-asa, un dor de duca
prin albele zapezi ce ma-nconjor,
s-alerg prin ele – unica naluca,
o spuma pe-un tangaj zamislitor.

Ma cere, uite-asa, o alternanta –
minuterie pusa pe-un cârlig –
o voce gravitând în rezonanta
când fara voie ma surprind ca strig.

Ma poarta, uite-asa, o unduire
de aripi…presimtindu-le ca-mi cresc
– simptom acut de grava cumpanire –
între ce vreau si ce am sa gasesc.

Ma prinde, uite-asa, „un nu stiu cine”,
si-„un nu stiu ce” m-atrage spre-nserat,
dar glasul tau zvoneste viu în mine
si iar ma-ntorc la poarta ta…si bat…

Categoria: E

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 696