tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntâmpla
ca ochii mei sunt când senini când verzi
ca port ninsori sau port noroi pe tâmpla
ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi

vad lumea prin lunete maritoare
si vad gradini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
si în urechi am continentul rock

ai sa ma ierti ca sunt labilitate
ca trec peste extreme fulgerând
ai sa ma ierti preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tau de rând

ai sa ma ierti ca nu pot fara tine
si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toti

si cum se-ntâmpla moartea sa le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai sa te-apleci deasupra mortii mele
si tot ai sa ma ierti definitiv

ai sa ma ierti în fiecare noapte
si-am sa te mint în fiecare zi
si cât putea-va sufletul sa rabde
cu cât îti voi gresi te voi iubi