Norii-n Ardeal sunt bocet si-ndurare, Si-s oasele tocate-n suferinti, Si-s ocnele ce striga din parinti, Care cu lacrimi indulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginti,
Cea care e mai scumpa decat pare
Ca-ar fi ca este sarea-n alta tara
Mai ca a noastra — din ghetari fierbinti,
Care din noi s-au rupt si-au facut marea Cu valul si cu-adancul razvratit. Ardealul ne e plansul infinit, In solnite sa-l aiba fiecare
Roman, care de sare e albit
Sa-si poarte-n oase drobul lui de tara.

Categoria: C

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 682