1. dincolo de lume e doar lumea / un atelier pentru experti în deranjarea plauzibilului / aur exfoliat sub rugina ascezei / începi sa numeri numai din trei în trei / schimbând ordinea cu care probabilitatile îsi enunta firescul / dintr-o data un drog devine ceva familiar / o forma de gândire secretomana aprioric triadica / ce frumos plânge Dumnezeu pe încapatânarea omului de a rataci în tridimensionalitate / Amenhotep de sacrificiu sta într-un fotoliu provincial / pendula ruseasca triseaza / ea bate de cinci ori ora trei pentru un vânator de fantome / psihotraume indelebile / un trident sub mantia faraonului / vechiturile împart podul în mici terase de remembrare / incertitudine în sala de meditatie când o boare jucausa gâdila un carpen / el gândeste ca nu se va mai întâlni decât peste un an cu aprilie / regretul apare ca un resentiment al fatalitatii / ba bine ca da / letargie / neprielnice îi vor fi aceste vagi pulsiuni juvenile ce invoca revelatia erotismului / de aur e al sau chip / de aur e al sau chip si nici riduri nu face / de expresivitate nu mai poate fi vorba în acest caz / el îsi netezeste fruntea cu o flacara apoi îsi desface picioarele si se apleaca sa-si priveasca sexul cu o curiozitate de turist politic / abia acum îsi da seama ca limitele inocentei culiseaza în functie de erorile moralei si ca nu se vede nimic de la un cartier la altul / harta e batuta în cuie / nu-si poate desprinde privirile de o firida interioara a gândului ce aluneca pe un excurs despre ego / îi vad doar eu pe eroii adamici cum se plâng ca dragostea lor trece prin freud / o dalta ce gâdila bronzul cu sunetul simplu al unui bici / ferestrele tremura pe zid cu idiotia unui metronom ce încuviinteaza harnicia calaului / Amenhotep bate din palme / lumea îi cade la picioare admirându-i unghiile în doua culori / publicul prezent scandeaza numele lui si îsi devoreaza formele mai suculente din cetatenie / metanoia latindu-se pe o pata de motorina ce sufoca ochiul de apa din fântâna / ramâne la epicentru o tara de hibrizi masculocrati / nu atingeti exponatele, urla Amenhotep, retineti probabilitatea de a întepa posteritatea cu un falus


2. urc în mansarda orasului sa-i sfidez sfârtecarea tinând în mâinile înmanusate o sticla cu metatexte de roua / noaptea e o crâncena sfada între faraoni de carton / noaptea se lustruiesc buzele asfaltului cu limbile artificiale iscate prin logocentrism / ma încolacesc în lumina focalizata prin axul piramidei si numar semintele de crivat ramase de la dezînhibarea paradoxului originar / Amenhotep devine iubitul meu tainic martor de virginitate psihologica dar nu este iubitul meu / Amenhotep în sus Amenhotep în jos / nici nu stiu când trece vara într-o caruta pe lânga curtea mea cît o cutie de pantofi / o interogatie despre scadente / fotografia de acum treizeci de ani / eu romantica privesc ideea romantica a artistului imortalist / puberii se îmbraca în fâsii de carne cruda si declama manele cu exces de autoritate / îsi umfla obrajii ca pe niste sexe de musama roasa pompând aer lipicios în saruturi puturoase / iarba aduce o relaxare a tonusului metafizicii / tinerii stau doi câte doi în pungi de unica folosinta si încremenesc în figurine erotice de bazar ce sunt apoi congelate prin ganguri / marfa se vinde numai la kilogram ca sa duca mai departe cliseul sejurului amoros al dragostei prin stomac / oameni simpli partial edentati recita poezii de asmutit retorica si patrarele lunii / o femeie râde când Amenhotep distruge discheta cu trecutul amoros al orasului / atunci cineva îi umple gura cu aur / o gaura mare transcende orice arhitectura / novicii îsi trosnesc degetele alegându-se cu portiuni nesemnificative de adevar / ei sesizeaza ca grandoarea de colonist încape în cosul zilnic pâine televizor si coapse de femeie clocind pe epoletii sergentilor / Amenhotep îi conduce la banca de sperma pe baza de abonament / el le ordona sa vorbeasca nesigur sa se cloneze în plin triumf al ezitarii cu spaima de încarcerare cu tot / lui îi plac oamenii fascinati de vid / fiintele îsi dezgolesc numai atrocitatea în fata fricii / în statiile de metrou oamenii si serpii se fac comozi / lenevind într-un mental manierist / un somn dezideatic îi afuma ca pe vreascuri


3. ma desprind de gâtul lui Amenhotep / de aur sunt de nicaieri ma înfiripez într-un sunet specific desertaciunii / privesc la îngerul ce ma striga de trei ori pe porecla / vad un posibil complice un clopot sunt în zbor aripile lui de ecou când deja am facut dependenta de un iluzionism ecumenic cu priza la cabotini / de sub piatra pe care calc tâsneste substanta inimii lui Amenhotep / tare si lucie / verde amara un cristal de sodalit / miez de bostan ticaind într-o bomba uitata în pivnita printre butoaie / natura nu ne este prielnica în ordinea cu care ne propune retractilitatea din visare / nici arta fova nu ne face mai modesti / intram într-o cafenea ce pluteste pe un crâmpei de burg medieval / ar fi trebuit sa citim ziarul si sa bârfim secretarele dar scenariul iese cu mai mult piper / caci fumul de tigara linge fals umil mâinile ce astupa conversatia / stam la masa excitati privind falcile altora cum mesteca vorbe ca pe halci de carne de oaie / ne luam la bataie pentru femei pe care nu le-am avut niciodata / dar banii sunt totul aici si capriciul / rupem dara masa si o roadem ca niste termite / monstrii ne fotografiaza pentru urmatorul casting / se cauta instantanee cu sânge proaspat din belsug / reclame ce autostopiste ce au degetele lungi pe care le sug pentru a dizolva distantele în gustul pilulei de sub limba cum o criza de inima în strânsoarea unei dimineti geroase / lumea ne ia drept minimalisti de serviciu / dar nu se vede nimic în sansa istorica / noi suntem colonistii lui Amenhotep / numai stadiul gerontic ne aduce deservicii de omotetica / pe deplin arierati / cultivam în oras o paideuma a spermatozoizilor nostri farâmiciosi / ne perpetuam virtual printr-o elita a senzorialitatii / la o adica îl rog pe chelner sa-mi lipeasca nota de plata în frunte / asa am fost ales sef de partid / adica omul care creeaza comanda sociala ca pe o lista de bucate din care se înfrupta fara sa plateasca / ma prind iar de gâtul lui Amenhotep / un sirag de boabe de mustar / e sic e cool / el bea vin dintr-o scoica masiva / sorb cu patima picaturile ce i se preling în barbie / e recesiune si fac economie / capacul de la veceu un martor despre sagacitatea scatologica prin care colonistii câstiga voturi în cartierele de la baza piramidei / oamenii sângereaza expresiv când se prefac ca mimeaza frica de moarte / avem abator / apetenta pentru fapte marunte developate în chip de eticheta


4. am vrut sa fiu barbatul unei singure femei / asta se cerea la interviul pentru supravietuire / am fost barbat cât sa primesc în întretinere si educare o cruce mai lata / am rastignit pe ea sondajele de opinie invocând un ego dezarticulat al primiparelor / cu câte o broasca în fiecare axila am exersat meseria de caraus pe viata la statuile altora / martirizându-mi ratarea printr-un delict de veracitate personala / din orice bloc de aur pe care i l–am adus , Amenhotep a stiut sa slefuiasca o mantra / cuvinte de valorizat dislalia emotiilor cu care se pune surdina pe mugetul mahalalei / apoi faraonul a pus în circulatie sensurile noi pentru o taxinomie paleontologica din care rolul meu de barbat titular în inventica geo-politica a colonizarii s-a ales cu nominalizarea la premiul cel mare / stau acum pe un soclu / dar stau degeaba / îmi luxez charisma în interogatii despre virtutea trancanelii / cuvintele mi se atrofiaza / ramân pe case acoperisuri suieratoare si pe oase muschii cu fiziologie de stapân / zvâcnesc stralucitori în pungile de piele si ma sustin în fata poporului / muschii unui fundamentalism ideatic îmi gâdila mimica de orator de duminica / muschii deltoizi informeaza despre faptul ca ma aplec asupra necazurilor plebei / muschii abdominali strivesc florile proaspete ce cresc contemplative pe omoplatii femeilor cu care am întâlniri spasmodice / muschii sartorius însira baleiaje de unghiuri cu care picioarele mele de titan ar fi dispuse sa paraseasca în plina glorie masa de lucru a sculptorului / dar în fata mea rasare Amenhotep / un semn de circulatie ivit prea târziu pe buza prapastiei / ma tine în brate ca pe un fiu de piatra / ma plânge pentru ca sunt fragil / vulnerabil ca un ombilic de vitel / îmi ia palmele si mi le pune pe fata lui / o minge de aur este la fel de aspra si nu ai ce sa faci cu ea zau / pe durata experimentului sunt un barbat dilematic / posed proportii egale de paronimii altoite pe dezmatul imaginal cu orice alt mascul în perioada rutului / ce sa fac din destinul meu de colonist exemplar al axiologiei: exemplu sau generalitate? / astept tragedia ca pe o scrisoare de intentii / un maestru de scoala îmi cere un repertoriu pentru restaurat inteligenta falsitatii / cu competenta continenta / si cu dor exemplar


5. pe o râpa însorita din marginea cimitirului de masini mi-am dus mustangii sa-si scuture coama / gândind ca departarea din preajma libertatii îmi va întrerupe gândurile / Amenhotep stia ca asa merg oamenii înainte / cineva poarta în suflet pe altcineva / pâna se obisnuieste cu altruismul / cu râia e la fel / în marsupii patoplastice se cuibaresc suflete de plastilina ce emit pretentii postume de clasicizare / ele iau forma de urs sau de colibri sau de cârtita / atât permite deocamdata stiinta mitomana a venerarii / dar sufletele stiu sa zboare / comprimându-si sintaxa pâna la interioritatea celor doua aripi / ele adora din viciu sa survoleze gradina cu fericiri a iconoclastiei / iar oamenii se diferentiaza dupa durata gestatiei afective în capsula gazdei ce accepta aceasta tiranie a dragostei în remember / sufletele nobile miros a ceata / cuvinte bisilabice / iiii-sussss bunaoara / o suta de ani dureaza fermentatia karmei lor / cu un foc pârjolitor irump în lume / trompetismul florii de visin la licitatia maniheista a virtutii / azi Amenhotep se gândeste la Dumnezeu ca la un perpetuu cadavru adânc îngropat într-un filon de locuri geometrice / un miez de planeta în jurul caruia graviteaza cimitirele vesele / cu amintiri hâtre se împodobeste aromirea de les din complicatiile sentimentale / în fiecare mort este o poveste comica ce deformeaza mersul ca o pereche de ghete prea mici / omul sade la taifas cu propriul cadavru într-o inima ce-si bate joc de ritm îmbatându-se cu extrasistole pâna ce i se pare ca este chiar inima unui erou / regele mustangilor a fost un cal de aur / dar i s-a topit morga / pentru un salariu bun de portar la faraon el a deprins usor calea de a îngramadi de-a valma bisericile într-o piramida / ma prefac ca pun pret pe aceasta geometrie a includerii nerestrictive / în copilarie la ora de balet învatasem cum sa-mi introduc corpul pe verticala într-un vertij ce se desavârsea chiar în axul ce-mi strapungea inima de sus în jos / amerizare reusita / urmez o ipotenuza ce parcurge evazând simbolul trinitatii / altarul ca ventricul vulnerabil la infarct / ma întreb daca Amenhotep are notiuni vagi de sacroterapie cardiologica / o întreprindere elusiva asupra rugaciunii / oamenii iubesc în taina victimele atacului de inima rea / sfintii se predau dragostei papivore pentru evangheliile ispitirii / îmi sublimez anxietatea / inima mea someaza într-o stalactita / iubesc de-a gândul în pustie / cuvântul cade ca o moneda într-un pahar cu apa statuta


6. si trupul lui Amenhotep poate fi trist neidentificându-se cu nimeni într-o umanitate ordinara / narcisism pe un sfârsit de epistema dihotomia ispitirii carnale ca patchork lipsit de zvârcolire sau shuttle îndelung mistuitor dupa o cina fast-food / imperfectiunea ca exhibitie a locutiunilor post-coitale / nisipul din ochi / carnea din galantarele de 90-60-90 / trupul are un meniu fix de gesturi împotriva lui Dumnezeu / meritul nebuniei între paradigmele tari de a poza ca regina nevrotica sau doica de preoteasa / cineva îsi lasa vulgaritatea sa alunece pe umerii mei ca un timbru fiscal lipit cu scuipat pe o meditatie / cogito ca recapitulare recuperatorie a inventarului prescris la nastere / e simplu sa fii om nu e simplu sa fii / putinta nasterii îmbratiseaza trupul într-o blana de samur în timp ce cum pe un peisaj mental îl înghite cu nesat / o minuscula caseta nedevelopata contra îmbatrânirii / doar ea e informata si stie ce vrea / post postCYBERmodernPUNK-isme dispuse pe o rationalitate transversala / cum boabele de puroi într-o pastaie septica / un limbaj fara sensuri propune o singura directie / întelepciunea turbionului / negarea ca audienta a trupului la un croitor de lux / Amenhotep e sef în oras / el stie sa feminizeze masele cu mac stimulator de letargie / daca vreodata o lumina aspra ce zgârie întristarea pietrei se desface în dezacorduri, e pace pe ecranul contra-utopiei / purtându-si umerii carbonizati pe un surâs interior o femeie a dansat în flacari cu unduiri taraganate învatând de la nisip sa-si piarda urma / o istorie personala incomoda / literatura pe o catapeteasma scufundata în desert / în butoiul Amenhotep încap toate plângerile iscate din invocarea superficialitatii ca rigoare compensatorie / adevarata mare începe dincolo de reverie / pe linia orizontului se joaca teatrul pentru gospodine / dar moartea pardoseste o sala de bal unde sporovaiala noastra umanitara aflata în cautarea unui stil onorabil ne invita la gavote / trecutul asezat pe fundul unei sticle în asteptarea inventatorului de mituri / taifasuind cu naratologii


7. barbatul îi propune femeii cu degetul o alura de seismograma ce explodeaza dincolo de zenit / geograful împuternicit sa extraga nordul dintr-un conflict între generatii de sexe / Amenhotep îsi smulge inima cu gestul cu care se scot si maselele stricate / o închide în lacul cu moroi al micului ecran / gaura fecundabila la infinit a erei mediatice în care se înfunda în pripa teste de otel / un pescar arunca undita peste imaginar transformându-l într-un unghi sectionat / faraonul de carton / sau personalitatea care nu încape în clasificari ca un flux ce ruineaza digul / frica de carton / ea se intubeaza într-un interval de traversare a oglinzii dupa care anxietatea vine ca un puseu egofobic prelingându-se pe o mimica descendenta pâna la vitrifierea produsa de angoase / în mod obligatoriu scena se comuta pe o pastorala în care se proiecteaza cu discretie o teologie a necazurilor ce initiaza un monolog cu vizibilul suportabil / Amenhotep traieste fara inima / e fericit / e ogarul fugarind un râs la liziera padurii / linistea lui de aur se preschimba în literele cursive cu care îsi scrie jurnalul de geniu un cersetor / cuvintele sângereaza sub ascutisul privirilor indiferente / dimineata soseste cu un tren indecis într-o halta cu ciulini / apoi un soare mânios si zeflemitor se catara pe decorul standard al unei stânci buboase locuita de un sihastru / ma privesc cu el ochi în ochi pâna ce ne dam seama ca privirile noastre sunt doua lentile ce schimonosesc candoarea / acoperamântul meu este un frunzar de idei teribiliste ce submineaza tacerea locuitorilor nefiintarii / de care m-am saturat / ma voi întoarce la Amenhotep pe sub pragul magic al perceptiei / voi râcâi cu unghia policarului semnele ce deschid poarta de aur a sectiunii sarutând umbrele ce prefigureaza moastele unui artist / poetul spectral / un oficiant al sacrificiului în contiguitatea imaginarului lingvistic / cine sa se încumete a-l iubi sub un soare scheletic vizitat de urletul lupilor / noaptea ma însfaca de ceafa cu botul ei rece / ma trezesc într-o pestera cu acustica de catedrala / citesc un poem într-o limba necunoscuta / vorbire în regresie / cobor un etaj în zona post-ismelor / pe spinarea oricarui lucru sta o rostire ezitanta / dibuirea unei traiectorii / praful pulverizat în lumina se aseaza dupa liniile de forta ale unui câmp regizoral / statuia ecvestra a unei iluzii arhaice / iat-o fierbând coliva pentru depolarizarea cuvintelor



8. nimic din ce ma intereseaza nu pare a se fi petrecut dincolo de prefacatoria lui Amenhotep / el are o sosie cognomena pe care o plimba prin universurile fantasmatice / când urca spre lumina el pare a se adânci într-o meandra hermeneutica de refugiu prin care se poate trece clandestin dintr-un mileniu în altul / când cade în întuneric el pare a se înalta proptindu-se îmbatat de cerul de ortoza ca de un sân de fata / eu ies în piata centrala a orasului si feresc statuile de ramolisment mângâindu-le cu palma sau cu o perie de sters gândurile plonjate pe capota celebritatii / muzeul central descrie tinuturi înscrise în visatoria orbilor / teritorii ce peticesc haina posomorâta a stiutului / în ele se absorb feeric locutiuni calme ale distrugerii si structuri marturisitoare despre fosilele fonemice cu care paleotextul îsi este siesi relief / în pulberi de parfumuri despre sovaitoarea etimologie se scalda faraonul dimpreuna cu câtiva prieteni alesi / apoi oaselor ce schiteaza incunambulesc gestualitatea umana la resemnare le sunt atribuite unghiuri noi ale expresivitatii / bucuria trebuie sa fie mai curba la interpretare si tristetea mai ascutita iar ura n-are decât sa fie liniara ca o sageata cu originea în vârful plamânului stâng pe care se aseaza vulturul ca un steag de lupta / Amenhotep îngroapa îngerii în alveole sub ochii rosii lipiti peste viclenia prezentului / ne rupem de marginea neatingerii ca de un mal ale carui odgoane au putrezit sub ploaia neîntrerupta / intram într-un discurs despre arta de a peripatetiza cum un glissando pe sub o cascada/ femeile lui Amenhotep ies si intra în text ca într-o sauna ce le livreaza de fiecare data împutinate amantului spre desfatare / dupa parcurgerea unui nou ritual vine vacanta ca o boala a copilariei / îmblânzitorul semantic aduna cu vârfurile degetelor norii de pe seceta creând o eventualitate / alternativa negarii / o antena ce semnalizeaza piramida / eu alunec în susul unui cer valurit / un scarabeu pe un voal de nunta / la capatul lumii e doar lumea si Amenhotep într-o zdreanta de lux / vamesii potolesc tâtânile marii cu stiri despre receptarea mediatica a durerii ca bucurie perversa / aur pe anatomia suferintei ce colonizeaza sacrificiile celor blânzi / decoratiuni si arte devastând scheletul craniului meu în dialog cu masca de ceremonie mortuara a unui Amenhotep de colectie / poezia ca profetie a eului disociabil