There were two little girls, neither handsome nor plain;
One's name was Eliza, the other's was Jane:
They were both of one height, as I've heard people say,
They were both of one age, I believe, to a day.
'Twas fancied by some, who but slightly had seen them,
That scarcely a difference was there between them;
But no one for long in this notion persisted,
So great a distinction there really existed.
Eliza knew well that she could not be pleasing,
While fretting and fuming, while sulky or teasing;
And therefore in company artfully tried
Not to break her bad habits, but only to hide.
So when she was out, with much labour and pain,
She contrived to look almost a pleasant as Jane;
But then you might see, that in forcing a smile,
Her mouth was uneasy, and ached all the while.
And in spite of her care, it would sometimes befall,
That some cross event happen'd to ruin it all;
And because it might chance that her share was the worst,
Her temper broke loose, and her dimples dispersed.
But Jane, who had nothing she wanted to hide,
And therefore these troublesome arts never tried,
Had none of the care and fatigue of concealing,
But her face always show'd what her bosom was feeling.
At home or abroad there was peace in her smile,
A cheerful good nature that needed no guile.
And Eliza work'd hard, but could never obtain
The affection that freely was given to Jane.
Pe obraji, ca-n oglinzi, trec amurguri batrane
Dar mai ard, pe obraji, stropi de soare marin;
O, din scumpele vraji ce putin ne ramane...
E atat de putin,
E atat de potin.
Soarbe ceru'n inel, fa-ti-l piatra albastra!
Trage marea in piept .....
Nu stiu daca sunt îndeajuns poet mare
sa fiu papuse de ceara lânga Marat si Camille Desmoullins,
sa n-am inima sau fitil ca oricare lumânare
pe bulevardul Montmartre în muzeul Grévin.
Totusi am o inima simpla ce bate cu desperare
sa intre în femeile cu sânul .....
suflete, e viata
palma crapata cazând
pe un sân tânar,
ambivert sângele
nedumerindu-se încotro
s-o apuce
când rasfirati se împlânta decis
în treburile zilnice ale inimii
anii
Ma plimb încet pe aleea noastra alba
Sub pasul meu si-n jur, e peste tot zapada,
Cade un fulg, cu el sunetul se lasa
Si palma-i înghetata, si noaptea o apasa.
Miscarea-mi este sunet, iar sunetul tacere
Suflarea-mi este vîntul, iar vîntul adiere,
Cei noua zidari,
Noua mesteri mari
Ei se socotea,
Ca ei sa mi-s faca
Zid de manastire
Sa nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Juramânt punea
Ca ei sa nu spuie
La neveste-acasa .....
La infinit as privi marea pâna-n târziul
cel mai târziu, pâna pe tarmu-i uitat
si pustiu s-ar face o stânca si sus, pe stânca,
în fata verde-a stihiei, as construi un alt
far din caramida singuratatii
ramase de pe timpul
Farului din Alexandria
Pentru Djamal Mahmoud poezia este calea(nu doar cea mai plauzibila, dar si cea mai sigura) de a ajunge la miracol, de a-l prevedea si "vedea", altfel spus de a/l presimti, de a-l trai si retrai. Când scrie:"sunt regele apei acum/la comanda mea i se misca valurile/când obosesc o .....
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate.
Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.