Aseara mi-a murit vecinul de pat.
Acum odihneste în capela,
În straie albe stângaci îmbracat.

Bolnavii care au venit sa-l vada,
L-au compatimit, cu ochi tacuti, si-apoi smerit,
S-au strecurat pe usa capelei,
Temându-se ca mortul sa nu le spuie
Ca nu mai au nici ei mult de trait.

Cum am ramas singur cu prietenul, care în nopti de veghe
În linisti de scama,
Mi-a cuvântat, cu grai bun de frate,
De-nsanatosire si de mama,

Am îndepartat giulgiul, sa-l mai vad o data,
În lumina tacuta a diminetii de iarna,
Care-mpânzise, domol, odaia toata.

Si-asa m-a durut cum dormea întins,
Cu chipul fara urma de dojana,
sarac si umil,
ca m-a podidit tusa.
Si-am plâns încet, cu mâinile la ochi,
ca un copil.

Categoria: B

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 504