Toti am plecat sub un soare strain,
În cautarea soarelui, minunatul.
Drumul soarelui, ah, drumul amar!
Pe ce harta oare sta scris tristul itinerar?
Vara agoniza glorios, în frunzele salcâmilor,
În platanii înca verzi de pe bulevarde,
În neuitate amurguri când ne plimbam gravi,
Plini de întristate aduceri aminte.
Femeile mai în vârsta ne priveau cu fereala,
În uniformele noastre noi, care miroseau a naftalina.
Fetele însa habar n-aveau ce-nseamna razboiul.
Una, cea mai draga mie, îmi spunea mereu:
Ce frumos trebuie sa fie pe-acolo!
Sa-mi aduci si mie ceva din Rusia.
Ne plictiseam de zor asteptând ordinul nevazut,
Din cine stie ce mape ale destinului.
Eram totusi veseli nevoie mare si
Mesele noastre se tineau lant,
Uneori pâna spre luceafarul de dimineata.
Plutea parca un aer de sarbatoare.
Sperantele ne învaluiau ca niste steaguri.
Fluturau în preajma noastra numai zile de aur.
Ah, tineretea noastra juca în scumpele baniere.
N-aveam timp sa fim tristi.
Ne lustruiam armele, cuminti.
Dupa deal faceau ultimele trageri cei de la mitraliere.
Când ne-a chemat domnul colonel în birou –
Parca-l vad, cu fruntea luminata de lampa –
Privea o harta. Dar eu stiu ca nici n-o vedea,
Asa cum sta descifrând alte harti,
Mai tainice, ale zilei de mâine.
De-odata a tresarit, si-a scos ochelarii:
- Baieti, peste doua zile plecam!
Si ne-a întins o mâna mare si calda.
Noaptea, plânsul locomotivelor din gara
Razbatea pâna la fereastra mea,
Ca tipatul unei pasari speriate.
Vântul se umfla în perdele si arome tari
De calatorie veneau dinspre mare.
Ma ridicam prin întuneric si închideam
Usor fereastra dinspre lume.
Si asa, am plecat îmbracati numai în fier
Sa culegem luna, ca pe-un trofeu, în baionete –
Drumul ne era scris, ca într-un oracol, sus pe cer...
De ce plângeau, oare, nemângâiatele mame, tristele fete?

Din volumul „Drumul soarelui - Poeme de razboi”,
Colectia Luceafarul, Bucuresti, 1944

Categoria: N

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 707