margareta
azi noapte în somn pillat ne descânta
de veghe în jurul culcusului nostru
slefuindu-mi craniul cu furtuni grele ca oratoriile
eterne ca juramintele pe lumina
(“manuscrisele nu ard!”)
viclene ca logica trecerii
noptile tale pillat
(îngenuncheate la picioarele vreunui paradox)
erau asemenea mamelor ce-si poarta fiii la sân
ca pe niste amulete convinse ca alapteaza
stelele
(luna urla în adânc - pasare nyctalopa
ranita de sageata oarba)
margareta
dimineata cocosii trezesc disperarea
în ghereta unde alpha si omega
îsi predau cinic stafeta
pillat colinda bezmetic orasul
care se naruie din mers de secole
(însotit de un câine pe nume banga si de
mirosul uleiului de trandafir)
scormonind ruinele când zorii pândesc
la portile Yerushalaimului ca niste
catele ce-si urla sfâsietor puii
mai asteapta o zi pillat!
dimineata ne cheama la ordine