Vreau sa-ti amintesti despre mine ca despre cea care te-a vizitat în cosmaruri si ti-a lasat cearcane pe fata
ca despre cea care la o petrecere unde ai uitat s-o inviti, ti-a spart masca si toata lumea si-a vazut ridurile
eu sunt cea care ti-a vandut castele în Spania si vize pentru fericire expirate,
aminteste-ti despre felul cum stiam sa chem tornadele asupra orasului cînd toata lumea era la fiesta si sa provoc soarele când toti se pregateau sa mearga la schi,
vreau sa-ti amintesti de mine ca de cea care ti-a spart parbrizul existentei tale la negru si a disparut în noapte, ca de cea care te-a amenintat cu un pistol de jucarie provocându-ti un infarct adevarat
ti-a întins apoi pastila salvatoare când nu stiai care e cel mai scurt drum spre ultima usa,
sa pleci dincolo doar cu amintirea mea,
tine-ma minte ca pe cea care te-a amenintat ca divulga toate aventurile tale si tradeaza confesiunile de pe canapeaua psihiatrului,
chiar daca nimeni nu a auzit înca despre mine, desi toti îmi banuie în cosmaruri existenta, imaginându-mi un portret –robot sinistru, mai e timp, e si mâine o zi lunga cât un sistem solar, sa afle cine sunt eu cea adevarata,
dincolo de masca lui Dorian Gray, dincolo de replicile lui Stavroghin, de inocenta lui Aliosa si de cumintenia Margaretei, sunt eu, cea adevarata,
mai ales sa-ti amintesti de mine ca de cea care ti-a mâzgalit toate pânzele înaintea marelui vernisaj anuntat cu surle si trâmbite,
sa-ti amintesti de mine ca de cea care a incendiat tirajul ultimei tale carti pentru care ti-ai amanetat douazeci de ani din viata,
au ars toate poemele în afara de acesta pe care mi l-ai dedicat mie desi nu stiai ca ne vom sinucide împreuna pe acelasi monitor în vazul tuturor
pe care eu i-am anuntat deja trimitându-le invitatii cu marginea neagra…