un timp am fost atât de apropiati amândoi
încât îmi aminteam episoade din copilaria ta
si visam visele tale
si când tu îti mâncai curcubeul la lactobarul de lânga scala
eu schimbam fete - fete...
un timp am fost atât de fericiti amândoi
încât stateam la facultate în aceeasi banca
si fondul de ten de pe fruntea ta mi se parea mai important pentru omenire
decât marile descoperiri geografice.
si apoi treceam dizolvând în culoarea de televizor în culori a umbrelei
magazinele cu frapé-uri, furouri si doftorii din pasaj
cei o suta cinci zeci si patru de centimetri ai tai
maturau asfaltul în fata noastra
si spintecau cu lanternele întunericul bulevardului
în dreptul teatrului foarte mic
si îti carau în memeorie alte glasuri, alte încaperi...

dar s-a sfârsit, s-a sfârsit! de-acuma cu care amant
te mai împleticesti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patina timpului aproape-a virat
pe patinoarul parului tau patinat.
adio!
adio!
Adio!
la revedere, dragoste, în toamna aceasta!
de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrarile de canalizare
ca sa ne asigure o existenta decenta.
vreau sa-ti mai spun
ca aseara s-a prabusit de singuratate
romarta copiilor.