Și Zeii sunt tristi și statuile cad
Strivite de vise pierdute,
Caderea e harpa regelui Baal
Vai vântului ce-o face sa cânte

Zeii sunt singuri zeii sunt duși
Și nu-i mai permisa vânatoarea de vise
De-ar mai bate o clipa de-ar mai tine putin
Adierea acestei iluzii de-o clipa

M-ascund printre mormane de idoli ce tac
Ascult sfarâmându-se fiare
Statuile cad si url a pustiu
La stele, la luna, la mare

Statui care tac adormite-n nisip
Cu oasele albe spalate de valuri
Și plaja sa fie oare lumea din vis
Raiul râvnit al mai marilor oameni ?

O liniște trista-i o noapte de chin
De-aș mai râmâne în viata o clipa
Doar vântul ce sufla în mine e viu
Dalta din mine doar speranta ce cânta ...

E oare chemarea malului ud ?
E plaja ? Ce-i tot mai aproape
Pe glezne, prefacut într-un print argintiu
Simt valul ce lupta

De aceea mai simt de aceea mai viu
Tot mai des la marginea marii
Cu valul pe glezne pe nisipul cel viu
Calc sarea ce statuile-și cerne

Sunt oare al marii ? Sau al pamântului fiu ?
Talpa a nisipului treapta ?
Statuile cad eu înca sunt viu
Sunt înc-o statuie ce-așteapta ?

Mai scriu câte-un poem zeului trist
Meditând la a statuilor soarta
Caderea statuii e drumul ce-l scriu
Sau a nisipului ce vrea sa se nasca

Categoria: C

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 598