Cu câtiva ani în urma, sa stiti, pe tatal meu,
L-au învatat la scoala ca nu e Dumnezeu.
(Dar nu s-a prins minciuna, azi sunt crestin si eu)
I-au spus : „Suntem maimuta care, cazând din pom
Si, fracturându-si coada, s-a transformat în om”.
Si i-au mai spus ca omul e peste tot stapân
Si ca basarabeanul n-a fost nicicând român,
Turnat-au cu duiumul minciuni, si iar minciuni
Crezându-ne o tara de infantili nebuni.
În Cer, i-au spus, nu-i nimeni, e totul pe pamânt
Si nu exista diavol, si nimeni nu e sfânt
Si-n Universu-acesta nimic nu-i mai presus
Ca semifabricatul homo sovieticus.
Dar cât au fost de aprigi si-nflacarati atei,
Nu l-au mintit pe tata, ci s-au mintit pe ei.
Se repezeau degeaba la noi, ca niste câini
Noi am ramas cu Domnul, noi am ramas români.