Cucosul, stiti prea bine, ca are însusire
De a ne da de stire
Prefacerile zilei s-a timpului schimbari.
El, far-a se supune
La reguli si cercari,
Când adevarul spune,
E ca un fabulist;
Iar când arata timpul e cam naturalist.
Stiu dar ca la o moara, cucosul prin cântare
Morarului da veste la vreme de mâncare.
Însa-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind,
Si unda zgomotoasa, în roti cu-a sa iutime
Izbea din înaltime
În aer spumegând,
Morarul simtea foame. Deci iese el din moara
Si vede cum cucosul, sarind pe-o grindisoara,
În pene se umfla,
Din gât se încorda,
S-apoi, cascându-si pliscul, se pare ca cânta.
Însa a lui cântare, de vuiet mistuita,
Era neauzita.
Morarul trist se duse în moara, asteptând
S-auda mai degraba cucosul sau cântând.
Asteapta, mai morare,
C-asa-i si-n lumea mare:
Când relele naravuri vuiesc neîncetat,
Atuncea adevarul nu este ascultat.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 856