Foaie de cicoare,
În prundut de mare
Iata ca-mi rasare
Puternicul soare.
Dar el nu-mi rasare,
Ci va sa se-nsoare;
Ca mi-a tot umblat
Lumea-n lung si-n lat,
T;ara Româneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Mare, noua ai,
Tot pe noua cai;
Patru-a ciumpavit,
Cinci a omorât
Si tot n-a gasit
Potriva sa-i fie
Vro dalba sotie;
Far' de mi-a gasit
Si mi-a nemerit,
La noua argele,
Noua feciorele,
În prundut de mare,
Pe unde rasare.
Soarele si luna
A mai mitica,
Ca o floricica,
În mijloc sedea,
La lucru lucra,
Pe toate-ntrecea;
Ca ea tot tesea.
T;esea, -nchindisea,
Si ea se numea
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui.
Soare rasarea,
Si Soare-mi venea
La gura d-argea.
Cu dânsa vorbea,
Frumos c-o-ntreba,
Din gura-i zicea:
- Ileana, Ileana,
Ileana Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
T;esi si-nchindisesti,
Fir verde-mpletesti
Si mi te zoresti
Camasi sa-mi gatesti,
Si mi te grabesti
Sa te logodesti;
Ca io mi-am umblat
Lumea-n lung si-n lat,
T;ara Româneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Mare, noua ai,
Tot pe noua cai;
Patru-am ciumpavit,
Cinci am omorât
Si nu mi-am gasit
Potriva prin lume
Afara de tine.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Ea, dac-auzea,
Din gura-i graia:
- Puternice soare,
Esti puternic mare,
Dar ia spune-mi: Oare
Und-s-a mai vazut
Si s-a cunoscut,
Und' s-a auzit
Si s-a pomenit
Sa ia sor' pe frate
Si frate pe sor'?
De mi-ei arata,
Atunci te-oi lua,
Atunci, nici atunci!
Unde-o auzea,
Soarele-mi ofta
Si iar o-ntreba,
Si iar o ruga,
Si iar o-mbiia,
Pân' ce Ileana
Din gura-i graia:
- Io ca te-oi lua,
Cum zici dumneata,
Viteaz daca-i fi
Si te-i bizui
De mi-ei ispravi:
Pod pe Marea Neagra,
De fier
Si otel,
Iar la cap de pod,
Cam d-o mânastite,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Sa-mi placa si mie,
C-o scara de fier
Pân' la naltul cer!
Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine ca-i parea.
În palme-mi batea
Si pod se facea;
La cap - mânastire,
Chip de pomenire;
Si iar mai batea,
Scara se-ntindea,
O scara
Usoara,
De fier
Si otel,
Pân' la naltul cer.
Dar el ce-mi facea?
Pe pod ca-mi trecea,
Pe scara suia,
Pe scara
Usoara,
Pe scara de fier,
În cuie d-otel,
Pân' la naltul cer.
Si, de-mi ajungea,
Unde se ducea?
Tot la mos Adam
Si la maica Iova.
Ei, de mi-l vedeau,
Nainte-i ieseau;
Din gura-i graiau;
- O, preasfinte Soare,
Puternice mare,
Ce-mi calatoresti,
De ne ispitesti?
La ce te gândesti
Si la ce poftesti?
Si el raspundea,
Din gura zicea:
- Iaca, mos Adam,
Si cu maica Iovo,
Mie mi-a venit
Vremea de-nsotit,
Si eu c-am umblat
Lumea-n lung si-n lat,
T;ara Româneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Si tot n-am gasit
Potriva sa-mi fie
Vro dalba sotie;
Far' de mi-am gasit
La gura d-argea
Numai pe sor-mea,
Sor-mea Ileana,
Ileana Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor!
Atunci mos Adam
Si cu moasa Iova,
Unde-l auzea,
Rau ca le parea,
Soarelui zicea:
- Preasfintite Soare,
Puternice mare,
Unde-ai auzit
S-ai mai pomenit,
Unde-ai cunoscut,
Unde-ai mai vazut
Sa ia sor' pe frate
Si frate pe sor',
Ca cin' n-o lua
Raiul c-o d-avea,
Iar cine-o lua
În iad c-o intra.
Soar'le se uita,
Din ochi cauta,
Nimic nu graia;
Iar mosul Adam
Si cu moasa Iova
De mâna-l luau,
La rai mi-l duceau,
Rai ca-i aratau,
Si de ce vedea,
Bine ca-i parea:
Numai mese-ntinse,
Cu faclii aprinse,
Cu pahare pline,
În cântece line;
Jur-prejur de mese
Stau în cete dese
Sfinti si mucenici,
Mai mari si mai mici,
O suta si cinci;
Iar mai jos de ei,
Sfinti mai maruntei,
O suta si trei.
Si tot mai erea,
Si tot mai vedea:
Femei cuvioase,
Maicute duioase,
Fecioare curate,
Ucisi în dreptate,
Osti de biruinta
Si soti cu credinta.
Dar tot mai erea
Si tot mai vedea,
Putin de mergea;
Printre ramurele,
Dalbe pasarele
Cânta-n versurele,
Si nu prea cânta,
Ci se gonganea,
Din gura-mi zicea:
"Ferice, ferice,
Ferice de noi,
De parintii nostri
Care ne-au facut,
Care ne-au nascut
Si ne-au botezat
Si ne-au crestinat,
Ca dac-or trai,
Saraci n-or mai fi!"
De tot ce vedea
Bine ca-i parea
Si se multumea.
Afar' de-mi iesea,
Iarasi mos Adam
Si cu moasa Iova
Chieile lua,
La iad îl ducea,
Iadul descuia,
În iad îl baga
Si de ce-mi vedea
Par i se zbârlea:
Ca-n focuri ardea,
Greu se vaieta
Hoti si calcatori,
Rai cârmuitori,
Si nurori pizmase,
Si soacre trufase,
Fii necuvinciosi,
Preoti mincinosi.
Afar' când iesea,
Soar'le ce-mi vedea?
Un pom ofilit,
Un pom catranit;
Printre ramurele,
Niste pasarele
Cânta-n versurele,
Dar nu prea cânta,
Ci se vaieta,
Din gura graia:
"Vai si vai de noi,
De parintii nostri
Care ne-au facut,
Care ne-au nascut,
Ca ei ne-au lasat,
Nu ne-au botezat,
Nu ne-au crestinat,
Si d-or mai trai,
Tot saraci c-or fi,
Greu s-or pedepsi!"
De tot se vedea
Mult rau ca-i parea,
Nu se multamea.
Foaie, foicea,
Soar' le ce-mi facea?
De câte vedea
Nu se-ndupleca,
Ci, mare, -mi pleca,
Ci, mare, -mi zbura
La gura d-argea,
Tot la sora-sea,
Si iar o-ntreba,
Si iar o ruga,
Si iar o-mbiia
Pe dânsa s-o ia.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Daca-l auzea
Si daca-mi vedea
Ca tot nu scapa,
Ea tot mai cerca,
Din gura-i zicea:
- Frate, fratioare,
Puternice Soare,
Spune mie: Oare
Cine-a cunoscut,
Cine-a mai vazut,
Cine-a auzit,
Cine-a pomenit
Sa ia sor' pe frate
Si frate pe sor'?
Dar io te-oi lua
Viteaz daca-i fi
Si te-i bizui
Pâna-n zori de zi
Mie sa-mi croiesti
Si sa-mi ispravesti
Peste Marea Neagra
Un pod de arama,
Sa nu-l bagi în seama,
Iar la cap de pod,
Cam d-o mânastire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Sa-mi placa si mie.
Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine ca-i parea
'N palme ca-mi batea,
Podul se-ntindea,
Un pod de arama,
De nu-l bagi în seama,
Si d-o mânastire,
Chip de pomenire.
Când le ispravea,
La ea se ducea,
De mân-o lua,
La pod c-o ducea,
La pod c-ajungea,
La pod de arama,
De nu-l bagi în seama,
Si, pod când trecea,
Pod ca zornaia,
Pod se cletina,
Ca n-a mai vazut,
Nici n-a cunoscut,
Ca n-a auzit,
Nici n-a pomenit
Sa ia sor' pe frate
Si frate pe sor'.
Floare, s-o lalea,
Podul când trecea,
Pe pod când mergea
Catre mânastire
Pentru pomenire
Si la cununie
Sa-i fie sotie,
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Din gura-i zicea
S-astfel graia:
- Frate, fratioare,
Puternice Soare,
Ia mai spune-mi: Oare
Und' s-a mai vazut
Si s-a cunoscut,
Und' s-a auzit
Si s-a pomenit
Mirele d-a dreapta,
Mireasa-nainte?
Ci mi-a fost s-o fi
Si s-o pomeni
Mirele-nainte,
Mireasa d-a stânga!
Puternicul Soare,
Puternic si mare,
De mân-o lasa,
Nainte-i trecea,
Iar ea, vai de ea,
Asea de-mi vedea,
Cruce ca-si facea,
În mare sarea
Si mi se-neca.
Domnul se-ndura,
Mreana c-o facea.
Soarele-mi vedea
Si îmarmurea,
Si se vaieta,
Navodari chema,
Navod aducea
Si-n mare-l baga;
Multi galbeni ca da
Sa-i scoata dalba.
Lupta ce-mi lupta
În desert erea,
Ca ei n-o gasea
Si n-o mai prindea;
Far' de... ce-mi scotea
Si-n navod tragea?
O mreana de mare
Cu solzii de zare.
Pe mal d-o scotea,
Pe mal d-o zvârlea,
Sfinti din cer vedea,
Jos se scobora,
'N palme c-o lua
Si mi-o curata,
Si mi-o tot freca,
Solzii de-i cadea,
Si-n cer mi-o zvârlea.
Colo, mos Adam
Si cu maica Iova,
Unde mi-o vedea,
Ei, mare, ca-mi sta
De mi-o sclivisea,
Nume ca-i dedea,
Luna mi-o chema.
Iar ea, vai de ea,
Mare, -ngenunchea,
Lacrami ca varsa,
Pe Domnul ruga.
Domn c-o auzea,
Domn c-o asculta,
Din gura-mi graia
Si mi-i osândea:
"Lumea cât o fi
Si s-o pomeni,
Nu va-ti întâlni
Nici noapte, nici zi;
Soare când o sta
Catre rasarit,
Luna s-o vedea
Tot catre sfârsit;
Luna d-o luci
Catre rasarit,
Soarele mi-o fi
Tot catre sfintit!
Si d-atunci se trase,
Si d-atunci ramase,
Lumea cât o fi
Si s-o pomeni,
Ca ei se gonesc
Si nu se-ntâlnesc:
Luna când luceste,
Soarele sfinteste;
Soare când rasare,
Luna intra-n mare.