Blânda toamna dunareana desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb si rece totul: jos—omatul, bruma — sus.
Moarta-i lumea cea albita, peste care fara fata,
Fara nori si fara soare greu atârna alba ceata.

Serpueste-n aer fumul si se întinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu lânga sicriu.
În zadar privirea-ti cata negre benghiuri în albeata:
Pan’si umbrele sunt albe pe cea marmura de ghiata.

Însa iata, ca siraguri de calugarei în sbor,
Vad ceva negrind în zare: doar ele pe ses cobor
Si de spânul chip ai ernei vesel croncanind s’agata…
Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fara viata,

Categoria: H

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 641