Când o fi sa ma duceti la cripta…
Nu pe mine, ci vasul ramas:
Docamdata în vasu-i înfipta
O faclie sclipind din cel vas
O senina
lumina
pe-un ceas;

Când o fi sa-mi rostiti la cuvinte
De iubire, dulceagul volum
Ce se-ndruga la toti pe morminte
Ba la unii popasuri de drum:
Sa ramâie
tamâie
cu fum;

As dori sa vad fete voioase
Si s-aud împrejuru-mi cântând:
“A scapat o simtire din oase
Si din carne scapat-a un gând,
Printre glume
din lume
plecând!”

Si cu suflete dragi, cari în soare
Tot adasta sosirea-mi cu jind,
Eu veni-voi la cea sarbatoare
Pe cosciugul meu, raze-mpletind,
O zglobie
chindie
sâ-ntind!

Sa ma bucur, satul de-a mai plânge,
Ce mai lacrimi varsai pân’ sa plec!
As putea, la un loc de le-as strânge,
Înotând prin durerea-mi sa trec
cea groapa
de-o schioapa
s-o-nec!

Sa ma bucur, caci omu-i o treapta
Pe suisul cei fara de-apus,
Si martirul meu cuget asteapta,
Ieri un vierme si mâini un Isus,
Cale-lunga
s-ajunga
mai sus!

Categoria: H

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 650