Iubesc femeia când bat
o etajera între doua stele
ca sa asez un pahar cu apa
pentru setea ei.

Femeia o iubesc doar oamenii
din pâine, dar cum se face
ca piatra se prelinge de pe fesele ei
precum sângele din picioarele
unui Iuda fugind?

Plutesc uimit în sudoarea mlastinata
de frunte si îl vad pe Iisus
întins, rastignit pe sistemul ei
reproducator, cu mâinile batute
în ovare,

buricul ei vâltoare de spini devenind.

Cuiele, piroanele au fost cautate anume
din fier care nu se topeste
la o emotie prea mare,
cuiele si-au marturisit gauri
dinainte ca nimbul lui Cristos
sa fie un por de femeie la maxim largit.

Pe piatra înca mai cresc negi de pâine,
Pe pâine mai cresc negi de piatra,
femeia e negul ce i-a iesit cerului,
negii sunt lazi de zestre adânci,
cufere prafuite cu carne.

Plutesc vâslind cu mlastina în vâsla
catre femeie. Cu crucea-n lichid
amniotic vâslesc 9 luni,
pân' la 9 pamânturi

si-l vad pe Iisus cu palma stânga sângerând,
batuta-n cuie în ovarul stâng,
cu palma dreapta în cel drept
al femeii,
iar mai jos un cos cu întrebari
sub un robinet de sânge retoric.
Palmele sale si-au creat delte
cu fauna si flora de taceri.

Rastignit pe ovare nu va fi
niciodata între doi tâlhari.