As vrea sa fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierduta;
Întelegând al vietii rost,
As vrea sa fiu strajer în post,
si chiar platind al jertfei cost,
Eu sa ramân în lupta.

As vrea sa fiu ce n-am fost ieri
Si nicicând înainte;
Prin lumea plina cu placeri,
Sa fiu asa cum Tu-mi ceri,
Sa nu m-abat spre nicaieri,
Din drumul vietii Sfinte.

As vrea sa fiu ce altii nu-s
Si nici nu vor sa fie;
Mergând în viata spre apus,
Sa nu ma las de valuri dus
Ci sa ma-nalt mereu mai sus,
Din timp spre vesnicie.

Aproape-as vrea sa fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspinând
Dar si de cei cazuti din rând,
Ramasi în urma, sângerând -
Ranitii fara nume.

As vrea sa fiu un simplu glas
Care sa strige-ntr-una
Ca din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai ramas
Si cei ce azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

As vrea sa fiu acel argat
La care El sa-i spuna
Când se va-ntoarce ca-mparat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanti ce mi i-a dat:
"O, bine, sluga buna!"

Si as mai vrea sa fiu ceva:
O raza lucitoare -
Si strabatând în lumea rea
Sa duc lumina undeva,
Sa încalzesc pe cineva
Si sa ma-ntorc în Soare...