(Peregrinul)

Eu sunt un peregrin ce trece prin singuratice poteci.
................
Când cel mai mare mag al lumii cadea în ultimul sau vis,
Mi-a spus ca-n zarea de matase, la umbra unui ciparis,
E îngropat un arc de aur pazit de sapte lilieci.
Si... merg spre zarea de matase, prin singuratice poteci.

Eu sunt un peregrin ce trece înfasurat în alba haina,
Si daca din adânc de lacuri vreo nimfa-mi zvârle-n cale flori,
Eu nu le vad, ci trec pe-alaturi, spre departarea fara nori,
Gândind la arcul cel de aur ce pentru voi e-o-ntreaga taina.
Eu sunt un peregrin ce trece înfasurat în alba haina.

Eu sunt un peregrin ce trece prin singuratice poteci
Si daca-n serile de toamna când ploua trist si nesfârsit
Zaresc în drum castelu-n care as fi cu dragoste primit,
Eu nu-l privesc, ci merg spre arcul pazit de sapte lilieci...
Eu sunt un peregrin ce trece prin singuratice poteci.

Eu sunt un peregrin ce trece înfasurat în alba haina,
Si daca fulgerele joaca trasnind din cer pâna-n pamânt,
Ori daca-n cale-mi ies strigoii, eu trec si nu ma înspaimânt,
Ci surâzând astept sfârsitul ce pentru voi e-o-ntreaga taina...
Eu sunt un peregrin ce trece înfasurat în alba haina.

Poezii culese din „Antologia poeziei simboliste românesti”, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968

Categoria: S

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 589