Lasa-ma eule sa râd pe spate:
Mi-au gâdilat inima frunzise varsate.
Livada rece, ninsori ce scuturi,
Nu ma lasa sa dorm somn cu fluturi.
Ceara ce picuri de sus, din padure,
Sparge-te, gala, de degete dure
Ca seara sa bata-n cetate la poarta
Cu sumbri soldati desenati ca pe harta.
Sa tremure verzi jumatati de vapaie
Aprinse nostalgic în ochi de tramvaie
Si zgomot de turturi sa cada pe strada
Rotind amintiri de Craciun cu zapada.
Opreste-te. Uite, e usa deschisa,
Ne cheama lucarne prin conuri de tisa,
La crestete, masa imensa asteapta,
Cu câte-un tacâm sub lumina coapta,
Prelung sa taiem pagurii adusi
Din Africi, de cafri în frac si manusi,
Meduzele roze gatite cu cimbru
Cu fructe de mare pe spata de zimbru,
În sos ecumenic, anguile cu tic,
Calmari îngropati, violent, în aspic
Si alte, din marea Japoniei, feluri
Cu turme de sepii gonind în cerneluri.

Lumina o scade la pragul ei verde
Si-nfinge cutitul adânc în lacherde.