Bogata mult eram în saracie,
Caci nestatornica de-i slava lumii
si norocirea schimbatoare,
deasupra-I Inima cea mare
ce pentru noi, din îndurare,
vândut S-a dat, si lumii prins,
si judecat, si rastignit,
de marea-I Dragoste cuprins,
ne-a înaltat prin firea Sa
durerea si-umilinta sa putem ierta.
De-i adîncita-n sinea ei durerea,
Lumina de-i pe chip rasfrânta,
Va fi doar taina lacrima ascunsa
si mângâierea jertfei din Iubire sfânta.
Caci din surâs iertarea de-nfloreste
E mult mai blânda-n sinea ei Iubirea,
în liniste si alinare tandra sta zidirea,
si-i mângâiere tainica-n adânc rostirea.

12.09.2000

Categoria: O

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1091