Amorul meu, un tânar cu cearcane sub pleoape,
Cu ochi, abisuri negre voind în ei sa-ngroape
Lumina, fericire si cântece si pace,
În el melancolia asunsa sta si zace.

Amorul meu, un tânar cu fruntea fulgerata
De gestul unei patimi pe veacuri nempacata,
Un gest frumos si totusi teribil ca misterul,
Un gest ce pe-a lui frunte a pus înrosit fierul.

Amorul meu, un tânar zâmbind în râs sardonic,
Si totusi parând frate cu zeul cel Ionic,
În mâna tine facla întoarsa spre pamânt,
Si Tanatos si Eros în sufletul meu sunt.

Amorul meu, un munte, un Moloh, ma darama.
Zadarnic i-arunc jertfe în pântece de-arama;
Copii, iluzii, visuri... ca el: de-i mistuieste,
Mai mult în mine arde, mai mult ma chinuieste.

Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie
Cu ochi pierduti pe tine ! Oh, rai ce zâmbisi mie,
El vrea ca sa zdrobeasca în tine si trecutul:
Sa fie viitorul, fiind, el, începutul.