Era-ntr-o batrâna padure,
Din care vrajmasa secure
Nu smulse o creanga de brad:
P-o stânca de fulger crapata,
P-o râpa de serpi îmbalata,
P-o bezna cu fundul în iad.
În cuibul acei vagaune
Precum într-o cronica spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leprosii din mii de hotare
Venira pe mii de poteci.
Vedeai o icoana grozava!
Tot bube, pocnind de otrava,
Pe brate, pe coapse, pe frunti!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe rani destupate,
Ca niste oribile punti!
Obrajii lor - cronica spune
Pareau ca un foc de taciune
Cu spuza-nvelit împrejur,
Când negrul cu rosul s-alunga,
Trecând pe de laturi în dunga,
Alb, vânat, si galben, si sur!
S-aseaza pe gânduri în iarba,
Si buba pe buba se-ntreaba:
Cum merge si ce-i de facut
În lume sa nu mai domneasca
Taria si fala trupeasca,
Frumosul calcând pe cel slut?
Se scoala atunci din gramada
O fiara, un monstru, o prada
A unui sarcasm infernal:
Atât de urât ca, vazându-l,
N-ai pune pe oameni d-a rândul
Cu cel mai hidos animal!
Se umfla a scoate cuvântul,
Si parca vuieste mormântul,
Rasuna un glas din plamâni,
Pe care ca toti sa-l auza,
Îl trage prin nari si prin buza,
Sudoarea curgând peste rani!
De prin puturi si izvoare
Toata lumea bea
Asa el zicea
- Fratilor, pricepeti oare
Cugetarea mea?
Apa-i pentru noi scapare,
Iute la fântâni,
Din glezne si mâini
Dati-le cu mic si mare
Puroaie din rani!
Toate tarile sa fie
De sus pâna jos
Si pâna la os
Un popor de carne vie:
Lepros si lepros!
Ha, ha, ha! Sa vezi atunce
O vita s-un soi
Întocmai ca voi:
Unde-i sântul ca s-arunce
Cu piatra în noi?..
II
Trecu d-abia o luna,
Bubosii împreuna
Acum din nou s-aduna
În codrul cel spurcat;
Dar nu mai este jale,
Ci râsuri triumfale,
Sunând în deal si-n vale,
Ca dracii în sabat!
Aduce fiecare
Cu sine pe spinare
Bucata-i de mâncare
La prânzul canibal:
Nemacinate grâne
Servind în loc de pâine,
Cu vrun ciolan de câine
Sau un picior de cal!
Apoi voioasa ceata,
De stârvuri saturata,
Încinge desfrânata
Un dant nerusinat:
Satan rânjind se pune
Cu pompa sa-ncunune
Cumplita urâciune
Cu groaznicul pacat!
Strigati de bucurie,
Saltati de veselie,
Caci lepra cu urgie
Se misca pas la pas:
Prin târguri si prin sate,
Cu ape-nveninate,
Ea tarile razbate,
Putin i-a mai ramas!
Priviti-o cum patrunde
În turnurile unde
D-abia se mai ascunde
Seniorul tremurând;
Bordeiul si palatul,
Saracul si bogatul,
Opinca si-mparatul
O vor simti pe rând!
Atunci din voi oricare
Va fi usor în stare
Si el s-ajunga mare,
Caci lepra-i chiar pe tron!
Si iaca din nimica
Bubosul se ridica
Marcheze ori vladica,
Sau cel putin baron!
Si nu viseaza nime
C-o noua nobilime
Se urca la naltime
Pe feudalul car!
O buba mostenita,
De secoli învechita,
E cea mai stralucita:
Lepros ereditar!
În urma, se-ntelege,
Veti nascoci o lege,
Ca nimeni nu s-alege
De nu va fi bubos:
Caci este cu dreptate
Ca prin majoritate
Rotund sa mearga toate
Sub cerul luminos!
O goana-nversunata
Se va porni pe data
În lumea cea curata
Pe bietul nesupus,
Ce nu vrea sa-nteleaga
Ca trebuie o plaga
Sa fie tara-ntreaga
Când buba sade sus!
Printr-un decret se schimba
Orice idee strâmba,
Scotându-se din limba
Ca lepra e un rau;
Si dupa chip si seama,
Pe pânza si p-arama,
Veti face fara teama Bubos pe Dumnezeu!!..
III
Poporul înconjoara padurea fara veste
Si-i pune foc:
Leprosii pân la unul, barbati, copii, neveste,
Au ars pe loc.
Memoria lor însa p-o lespede funebra
D-atunci s-a scris,
Pe care se citeste:
Crestini, fugiti de lepra Ca d-un abis!
De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte
Cutrierând,
Se zbuciuma a sterge batrânele cuvinte,
Strabunul gând.
De lene uita lumea ispitele-i antice.
Si iar la sfat
Se gramadesc bubosii, visând sa se ridice
- Pân la palat!
Blânda toamna dunareana desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb si rece totul: josomatul, bruma sus.
Moarta-i lumea cea albita, peste care fara fata,
Fara nori si fara soare greu atârna alba ceata.
Serpueste-n aer fumul si se întinde alburiu
Din .....
Esti Dumnezeu, Isuse, si mântuiesti o lume
Prin moartea-ti nascatoare de noile idei;
Dar mama e Maria ce-i pasa unei mume
De lume si nelume, când piere fiul ei?
Tu mori, Cel-farde moarte, caci alte cruci Te cheama
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i .....
I
Privind tacuta unda,
Pe gânduri am ramas:
Cât este de profunda
La fiecare pas;
Si totusi izvoraste
Din departate vai,
Apoi se risipeste
Prin mii si mii de cai!
Avez-vous entendu, quand la nuit est sans voiles
La vaste mer chanter sa chanson aux ètoiles?
Quelle musique, amis! Dieu parle en cette voix.
Sublime créateur de linfini son monde
Dieu prête à locéan cette basse-profonde
Et locéan chante ses lois.
Am cutezat sa cred ca totu-i bine,
Ca totu-i asezat in viata mea,
Dar vad perdele cu sute de cutite
Ce flutura acum deasupra mea.
Si prea ingust se pare locul,
De a gasi o cale, spre a evada.
I saw old Autumn in the misty morn
Stand shadowless like Silence, listening
To silence, for no lonely bird would sing
Into his hollow ear from woods forlorn,
Nor lowly hedge nor solitary thorn;--
Shaking his languid locks all dewy bright
With tangled .....
Que el verso sea como una llave
que abra mil puertas.
Una hoja cae; algo pasa volando;
cuanto miren los ojos creado sea,
y el alma del oyente quede temblando.
Inventa mundos nuevos y cuida tu palabra;
el adjetivo, cuando no da vida, mata.
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate.
Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.