I

Era-ntr-o batrâna padure,
Din care vrajmasa secure
Nu smulse o creanga de brad:
P-o stânca de fulger crapata,
P-o râpa de serpi îmbalata,
P-o bezna cu fundul în iad.

În cuibul acei vagaune
Precum într-o cronica spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leprosii din mii de hotare
Venira pe mii de poteci.

Vedeai o icoana grozava!
Tot bube, pocnind de otrava,
Pe brate, pe coapse, pe frunti!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe rani destupate,
Ca niste oribile punti!

Obrajii lor - cronica spune
Pareau ca un foc de taciune
Cu spuza-nvelit împrejur,
Când negrul cu rosul s-alunga,
Trecând pe de laturi în dunga,
Alb, vânat, si galben, si sur!

S-aseaza pe gânduri în iarba,
Si buba pe buba se-ntreaba:
Cum merge si ce-i de facut
În lume sa nu mai domneasca
Taria si fala trupeasca,
Frumosul calcând pe cel slut?

Se scoala atunci din gramada
O fiara, un monstru, o prada
A unui sarcasm infernal:
Atât de urât ca, vazându-l,
N-ai pune pe oameni d-a rândul
Cu cel mai hidos animal!

Se umfla a scoate cuvântul,
Si parca vuieste mormântul,
Rasuna un glas din plamâni,
Pe care ca toti sa-l auza,
Îl trage prin nari si prin buza,
Sudoarea curgând peste rani!

“De prin puturi si izvoare
Toata lumea bea
Asa el zicea
- Fratilor, pricepeti oare
Cugetarea mea?

Apa-i pentru noi scapare,
Iute la fântâni,
Din glezne si mâini
Dati-le cu mic si mare
Puroaie din rani!

Toate tarile sa fie
De sus pâna jos
Si pâna la os
Un popor de carne vie:
Lepros si lepros!

Ha, ha, ha! Sa vezi atunce
O vita s-un soi
Întocmai ca voi:
Unde-i sântul ca s-arunce
Cu piatra în noi?..”

II

Trecu d-abia o luna,
Bubosii împreuna
Acum din nou s-aduna
În codrul cel spurcat;
Dar nu mai este jale,
Ci râsuri triumfale,
Sunând în deal si-n vale,
Ca dracii în sabat!

Aduce fiecare
Cu sine pe spinare
Bucata-i de mâncare
La prânzul canibal:
Nemacinate grâne
Servind în loc de pâine,
Cu vrun ciolan de câine
Sau un picior de cal!

Apoi voioasa ceata,
De stârvuri saturata,
Încinge desfrânata
Un dant nerusinat:
Satan rânjind se pune
Cu pompa sa-ncunune
Cumplita urâciune
Cu groaznicul pacat!…

Strigati de bucurie,
Saltati de veselie,
Caci lepra cu urgie
Se misca pas la pas:
Prin târguri si prin sate,
Cu ape-nveninate,
Ea tarile razbate,
Putin i-a mai ramas!

Priviti-o cum patrunde
În turnurile unde
D-abia se mai ascunde
Seniorul tremurând;
Bordeiul si palatul,
Saracul si bogatul,
Opinca si-mparatul
O vor simti pe rând!

Atunci din voi oricare
Va fi usor în stare
Si el s-ajunga mare,
Caci lepra-i chiar pe tron!
Si iaca din nimica
Bubosul se ridica
Marcheze ori vladica,
Sau cel putin baron!

Si nu viseaza nime
C-o noua nobilime
Se urca la naltime
Pe feudalul car!
O buba mostenita,
De secoli învechita,
E cea mai stralucita:
Lepros ereditar!

În urma, se-ntelege,
Veti nascoci o lege,
Ca nimeni nu s-alege
De nu va fi bubos:
Caci este cu dreptate
Ca prin majoritate
Rotund sa mearga toate
Sub cerul luminos!

O goana-nversunata
Se va porni pe data
În lumea cea curata
Pe bietul nesupus,
Ce nu vrea sa-nteleaga
Ca trebuie o plaga
Sa fie tara-ntreaga
Când buba sade sus!

Printr-un decret se schimba
Orice idee strâmba,
Scotându-se din limba
Ca lepra e un rau;
Si dupa chip si seama,
Pe pânza si p-arama,
Veti face fara teama Bubos pe Dumnezeu!!..

III

Poporul înconjoara padurea fara veste
Si-i pune foc:
Leprosii pân’ la unul, barbati, copii, neveste,
Au ars pe loc.

Memoria lor însa p-o lespede funebra
D-atunci s-a scris,
Pe care se citeste:
“Crestini, fugiti de lepra Ca d-un abis!”

De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte
Cutrierând,
Se zbuciuma a sterge batrânele cuvinte,
Strabunul gând.

De lene uita lumea ispitele-i antice.
Si iar la sfat
Se gramadesc bubosii, visând sa se ridice
- Pân’ la palat!…

Categoria: H

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 749