Doi catâri calatoreau
Si-n desagii lor duceau
Unul ceapa de câmpie,
Altul bani de visterie
Cest din urma, îngâmfat
Ca-i de aur încarcat,
Chiar de selile-i apasa,
Nu vra sarcina s-o lasa.
Mândru calca, parca-i leu,
Si suna un zurgalau.
Când deodata, din tufari,
Iesa o ceata de tâlhari.
Toti la cel catâr dau busta
Ce ducea de aur soama,
De urechi îl prind, de soama,
Alti împung si-l bat c-o fusta.
Încât bietul, gemând foarte,
Zice: “Oare asta-i soarte
Carea mi s-au giuruit
Pe ist drum când m-au pornit?
Al meu sot ce cara ceapa
Fericit de da°na scapa,
Dar eu, far de agiutori,
În bataie, aleu, mor!î
Iar catârul celalalt
Zis-au: “Vere, totdeauna
Pe copaciul mai înalt
Darma repede fortuna;
De-ai fi serb la un cepari,
Iar nu casa de dinari,
La os teafar si la piele
N-ai pati aceste rele
Când eu în saracul trai
Voi sa pasc în pace scai!

Categoria: A

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 637