țineam în mîna o pruna zemoasa și
aveam stomacul gol
ma gîndeam ca peste o vreme
o sa fie uscata
scofîlcita dar luminînd o frumusețe tot mai stranie
ca un secret care devine din ce în ce mai adînc
odata cu timpul

și-o vedeam pe ea
înfrumusețata în fiecare zi de un pictor invizibil
ale carui mîini înfig pensulele în culoarea zilelor
și-o imprima în obraji
în ochi
lumea toata este oglindita pe cer și
la fiecare intersecție
apare un copil murdar
care-l șterge cu racleta de parbrize

nu stii ce zi e azi
din cînd în cînd mai sînt zile care se nasc fara nume
în care dumnezeu coboara pe pamînt
se îmbata se bate și mai înjunghie pe cîte unul

ma gîndesc la ea cînd scutura cearșafurile
și dragostea noastra se împraștie peste oraș

atunci îți dai seama ca sînt zile
în care dumnezeu îți da de baut și
în beție perfecțiunea înseamna ca nu-ți mai cresc
unghiile
parul
ca nu mai ieși din tine și cautarile au luat sfîrșit
plin pîna la buza ești asemenea unui pahar care sta sa se verse
dar ești ferit de orice cutremur

și atunci te întrebi cu vocea femeii lui dumnezeu
oare în afara de iubire
cîte promisiuni de fericire mai ramîn disponibile?

și frica aceea nelamurita ca lumea vrea sa îmi fure caramizi
din gardul gradinii unde ne sarutam
pentru a le pune sub picioarele mai scurte ale meselor
se scurge pe strazi
mici șiroaie sub talpile trecatorilor
care par mai înalți
tot mai înalți și încearca sa vada dincolo
peste piepturi în sufletele celorlalți

și noi vom ramîne împreuna
ultimii oameni pe o planeta care se prabușește în soare
și înainte s-adormi purtînd pe buze un zîmbet nedezlegat înca
de la facerea omului
îți voi șopti cu glas rece

înfige seringa asta
adînc
la radacina fericirii

Categoria: A

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 691