MOARTEA UNUI FOY

(din volumul Vântul schimbarii, ― The Winds of Change, 1988)


Pentru un Foy, era cât se poate de neobisnuit sa moara pe Pamânt. Aceste fiinte reprezentau cea mai însemnata clasa sociala de pe planeta lor (purtând un nume ce se pronunta ― în masura în care gâtlejurile pamântenilor puteau scoate sunetele respective ― Sortibackenstrete) si erau, practic, nemuritoare.
Bineînteles, fiecare Foy opta, în cele din urma, pentru o moarte voluntara, iar acesta despre care vorbim ajunsese în fata Marelui Prag din cauza unei nefericite povesti de dragoste, daca poti numi poveste de dragoste faptul ca, pentru a se reproduce, cinci indivizi trebuie sa intre într-un contact mental ce dureaza un an. Dupa câte se pare, Foy-ul în cauza nu reusise sa intre în contact nici dupa mai multe luni de încercare si asta îi frânsese inima ― sau inimile, caci avea cinci.
Toti Foy-ii au în piept cinci inimi mari si se vehicula ideea ca tocmai aceasta particularitate le conferea nemurirea.
Maude Briscoe, cel mai renumit chirurg de pe Pamânt, voia acele inimi.
― Nu cred ca numai numarul si marimea lor pot sa provoace asta, Dwayne, i-a spus ea asistentului-sef. Trebuie sa fie ceva de natura psihologica sau biochimica. Am neaparat nevoie de ele.
― Nu stiu daca o sa putem reusi, a replicat Dwayne Johnson. Am vorbit cu el la modul cel mai serios, încercând sa-i înving tabu-ul Foy referitor la dezmembrarea dupa moarte. A trebuit sa mizez pe sentimentul tragediei pe care orice Foy îl încearca în fata mortii departe de casa. Si am fost nevoit sa-l mint, Maude.
― Sa-l minti?
― I-am spus ca, dupa ce se va savârsi din viata, faimosul cor condus de Harold J. Gassenbaum va cânta un recviem în onoarea lui. I-am mentionat ca, potrivit obiceiului pamântean, asta ar însemna ca esenta lui stelara va fi transportata instantaneu înapoi, prin hiperspatiu, pâna pe planeta lui natala Sortib ― sau cum i-o zice. I-am pus o singura conditie: sa semneze un act de cedare prin care sa-ti permita tie sa-i iei inimile, pentru a le folosi în cercetarea stiintifica.
― Sa nu-mi spui ca a crezut ceva din toata aiureala asta! a exclamat Maude.
― Ei, doar cunosti curentul asta care este acum la moda si care propovaduieste acceptarea miturilor si credintelor speciilor inteligente de pe planete... Nu ar fi fost politicos din partea lui sa nu ma creada. În plus, Foy-ii au o profunda admiratie pentru stiinta terestra ― cred ca individul nostru este un pic flatat de faptul ca îi vrem inimile. Mi-a promis ca va medita serios la propunerea pe care i-am facut-o. Sper numai sa se hotarasca repede, pentru ca nu mai are de trait decât cel mult o zi sau doua, si avem nevoie de acceptul lui, conform legilor interstelare, iar inimile trebuie sa fie proaspete, si.... A, iata semnalul lui!
Dwayne Johnson a disparut repede, cu miscari calme, silentioase, în cealalta încapere.
― Da? a soptit el, pornind totodata si aparatul de înregistrare holografica, pentru cazul în care Foy-ul intentiona sa accepte.
Corpul mare, noduros ca un copac, al Foy-ului zacea nemiscat pe pat. Ochii lui bulbucati ii frematau (toti cinci deodata) pe masura ce se ridicau, fiecare pe lujerul lui, rasucindu-se spre Dwayne. Vocea creaturii avea o tonalitate ciudata si marginile lipsite de buze ale gurii sale rotunde nu se miscau, dar cuvintele se formau perfect. În timp ce muribundul vorbea, ochii lui au schitat gestul Foyan de încuviintare.
― Dwayne, da-i inimile mele cele mari lui Maude. Dezmembreaza-ma, în schimbul corului lui Harold. Spune-le tuturor Foy-lor de pe Sortibackenstrete ca în curând voi fi acolo...