Un om poznas au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele înca vii.
Dar acolo era un aspru împarat,
La care, cum au mers asemene stiinta,
Au si gasit de cuviinta
Ca pentru asa fapta,
Pe om sa-l dea sub judecata;
Iar spre mai aspra înfrânare,
Judecatorilor au pus el înainte
Sa fie cu luare-aminte
Si sa închipuiasca pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pilda rea urmare;
Ca la de împotriva, el hotarât era
Pe toti a-i spânzura.
(Asemene un împarat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecatorii vad ca nu-i de suguit;
Sa hotarasca drept ei mult s-au sârguit,
Si numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
Caci socotinta lor aceasta au urmat:
Ca omului sa dea femeile tustrele,
Îndatorându-se de a trai cu ele.
Norodul însa s-au mirat
Pentru asemene prea slaba hotarâre,
Si sigur toti au asteptat,
Pe vrun judecator sa vada spânzurat.
Dar n-au trecut nici patru zile
Si s-au împrastiet prin tara auzire:
Ca cel cu trei femei barbat,
De raul lor s-au spânzurat,
Si de atunci în acea tara,
Cu trei mai nime nu se-nsoara.